Urbanism și amenajarea teritoriului - atribuții ale administrației publice locale

1.Introducere

Această lucrare îşi propune să prezinte atribuţiile administraţiei publice locale în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului. Interesul manifestat faţă de această temă a determinat alegerea ei, interes provenit din faptul că deciziile privind urbanismul şi amenajarea teritoriului ale administraţiei publice locale afectează o foarte mare parte a locuitorilor, răsfrângându-se asupra tutror domeniilor vieţii sociale.

Lucrarea porneşte de la câteva consideraţii generale privind urbanismul şi amenajarea teritoriului în context istoric şi care au dus la dezvoltarea reglementărilor juridice privind aceste activităţi. Sunt analizate apoi atribuţiile administraţiei publice locale în acest domeniu, care constă în special în întocmirea documentaţiilor de amenajare a teritoriului, precum şi a urbanismului, dar şi care constă în eliberarea autorizaţiilor de urbanism.

Prin eliberarea autorizaţiilor de construcţie, administraţia publică îndeplineşte prevederea planurilor urbanistice determinând o dezvoltare armonioasă a localităţilor, care să asigure un confort fizic, dar în acelaşi timp şi vizual locuitorilor. În continuare se prezintă un studiu de cercetare referitor la activitatea Direcţiei de urbanism din cadrul Primăriei municipilui Alba Iulia în anul 2010.

Lucrări privind urbanismul şi amenajarea teritoriului au apărut relativ recent în literatura noastră, făcând abstracţie de lucrările apărute înainte de 1989, scrise de către ingineri sau arhitecţi care pledau pentru construcţia unor zone cu multe blocuri, construite în special pentru cei care aveau să lucreze în fabrici şi uzine, în timp ce necesitatea existenţei unor zone cu spaţii verzi sau a unor terenuri de joacă şi recreere pentru copii şi adulţi era uitată. În acea perioadă s-a înregistrat şi o migrare intensă a populaţiei dinspre zonele rurale spre cele urbane datorită industrializării, însă în noul context socio-economic se remarcă un proces invers determinat de migrarea dinspre oraşe înspre sate, datorită mai multor factori cum ar fi: şomaj, reconsiderarea fondului funciar, etc.

În aceste condiţii, eliberarea autorizaţiilor de urbanism ar trebui să corecteze greşelile făcute până acum şi să aibă în vedere respectarea unor condiţii de dezvoltarea a unui mediu sănătos de desfăşurarea a activităţilor zilnice.

După 1990 se remarcă preocuparea profesorului Mircea Duţu pentru acest domeniu şi mai nou a autorului Cristian-Nicolae Popa, prin publicarea unei cărţi şi a unor articole în reviste de specialitate. Cu toate acestea, literatura în acest domeniu este destul de săracă, dreptul urbanismului nefiind încă o disciplină consacrată în spaţiul românesc. În aceste condiţii s-a apelat şi la literatura de specialitate franceză deoarece în sistemul francez dreptul urbanismului îşi are un loc bine definit.

Pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea de a asigura un mediu sănătos locuitorilor localităţii, administraţia publică locală trebuie să ţină cont de împletirea dreptului urbanismului cu alte ramuri de drept dar şi cu alte ştiinţe. Deşi Constituţia nu face referiri în mod expres la problemele urbanismului, totuşi prevederile referitoare la la organizarea administrativă, domeniul public, servituţile impuse dreptului de proprietate, au implicaţii şi în acest domeniu. Dreptul penal, prin stabilirea sancţiunilor care se aplică pentru nerespectarea regulilor de urbanism, dreptul civil, reglementând proprietatea, domeniul public şi privat, servituţi, dreptul financiar, prin stabilirea taxelor şi impozitelor, dreptul protecţiei mediului înconjurător, care reliefează legăturile dintre populaţie şi mediu, dreptul umanitar şi comunitar, care consacră elemente de fond aparţinând drepturilor omului, precum şi dreptul construcţiei, sunt ramuri de drept care se află în relaţie cu dreptul urbanismului. De aceste legături ale dreptului urbanismului cu alte ramuri de drept s-a ţinut cont pe parcursul redactării acestei lucrări.

Dreptul urbanismului este încă o ramură de drept public legat în mod special de dreptul adminstrativ.

Cu toate că lucrarea are în vedere atribuţiile administraţiei publice locale în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, activitatea de amenajare a teritoriului este mai puţin tratată, deoarece aceasta are ca finalitate amenajarea spaţiului naţional, deci administraţia publică locală poate interveni mai puţin, iar urbanismul are ca finalitate amenajarea oraşelor. Localizarea unităţilor urbane, ierarhizarea acestora, reprezintă însă elementele foarte importante ale politicii de amenajare a teritoriului.