Analiza Experimentală a unor Repere Metalice cu Compoziții Chimice din Sistemul de Aliere Fe3C Aflate în Componența unui Distribuitor al Fluxului de Presiune

CAPITOLUL I . Introducere

Dezvoltarea principalelor ramuri industriale , metalurgia ; construcţia de maşini ; chimia ; energetica ; electrotehnica şi electronic ; construcţiile ; transporturile ; în anii revolutiei tehnico-ştiinţifice impugn o cunoaştere corespunzătoare a fundamentelor ştiinţifice care stau la baza producerii , prelucrării şi utilizării metalelor şi aliajelor . Ponderea însemnată a materialelor metalice în producţia industrială a ţării noastre este un rezultat al politicii de industrializare şi dezvoltare al României . Ca rezultat al acestei politici la sfârşitul anului 1978 producţia anuală de oţel în ţara noastră era de aproape 12 milioane de tone şi cea de aluminiu de peste 200 mii de tone , reprezentând circa 550 kg de oţel , respective 10 kg de aluminiu , pentru fiecare locuitor al ţării . Materialul metallic are o importanţă deosebită deoarece acesta este încorporat , astăzi , în maşini , aggregate , instalaţii , aparate , etc .

Creşterea în ritm susţinut a economiei naţionale implică dezvoltarea continuă a ramurilor producătoare şi prelucrătoare ale industriei metalurgice precum şi a industriilor beneficiare de material metallic , cu valorificarea plenară a metalelor şi aliajelor . Ca urmare a progreselor din metalurgia extractivă şi prelucrătoare au fost puse la dispoziţia tehnicii actuale o gamă vastă de material metalice capabile să răspundă exigenţelor din domeniul construcţiilor de maşini , al transporturilor , energeticii , industriei chimice , construcţiilor aerospaţiale , tehnicii nucleare , electronicii , etc . În acest efort de dezvoltare , “ studiul metalelor “ , ca ramură a metalurgiei fizice teoretice şi aplicate , se constituie ca o disciplină de învăţământ informativă şi formativă pentru toate categoriile de ingineri .

Dezvoltarea continuă a tuturor ramurilor industriei metalurgice şi a construcţiilor de maşini impune , pe de o parte , creşterea şi diversificarea producţiei de semifabricate şi piese metalice , iar pe de altă parte , valorificarea plenară a metalelor şi aliajelor . Tratamentele termice şi termochimice au un rol deosebit de important între operaţiile tehnologice de prelucrare a metalelor şi aliajelor prin turnare , deformare plastic , aşchiere , tăiere , etc , sub formă de semifabricate , piese şi scule , asigurând , prin modificarea compoziţiei chimice şi fizice , valorile prescrise pentru caracteristicile mecanice , fizice sau chimice , corespunzător condiţiilor de prelucrare ulterioară sau de solicitare în exploatare .

În comparaţie cu alte procese tehnologice de prelucrare la cald a metalelor şi aliajelor în totalul costurilor operaţiilor proceselor tehnologice de tratamente termice şi termochimice , costurile privind materiile prime , materialele şi manopera au o pondere foarte mică în comparaţie cu costurile privind energia termică . Eficienţa tratamentelor termice şi termochimice se reflect , la metalurgistul prelucrător şi la constructorul de maşini şi utilaje , prin micşorarea greutăţii subansamblurilor şi ansamblurilor şi prin mărirea durabilităţii şi siguranţei în exploatare. Acest obiectiv este corelat şi cu cel privitor la reducerea consumului de energie termică şi creşterea productivităţii utilajelor şi suprafeţelor de producţie în secţiile şi sectoarele de tratamente termice şi termochimice .

Pe de altă parte , utilizarea raţională a materialelor metalice implică valorificarea tuturor caracteristicilor tehnologice şi de exploatare a acestora . Acest lucru este posibil prin modificări controlate ale structurii , modificări care se pot realize numai prin tratamente termice şi termochimice .

CAPITOLUL II . Analiză structurală

2.1 Oţeluri carbon

În practicǎ sunt foarte mult utilizate aliajele fierului cu carbonul . Aceste aliaje se împart pe baza diagramei fier-carbon în oțeluri si fonte , oțelurile fiind aliajele care contin carbon de la 2,08 respectiv 2,11 % ( punctul E’ respectiv E al diagramei fier-carbon ) , iar fontele , aliajele care conțin mai mult de 2,08 respectiv 2,11 % C .

Potrivit diagramei fier-carbon , oțelurile se împart în oțeluri hipoeutectoide si oțeluri hipereutectoide , primele conținand de la 0 la 0.77 % C iar ultimele de la 0,77 la 2,11 % C . Oțelurile cristalizeaza dupa sistemul Fe-Fe₀C ; ele sînt formate din ferita si cementita . Un oțel are proprietați intermediare , proprietați ce caracterizeazǎ ferita si cementita , adicǎ în comparație cu ferita este mai dur si mai puțin plastic decît aceasta , dar nu atît de dur şi de fragil ca cementita .