Acțiunile Uniunii Europene în managementul crizei și prevenirii conflictului după Tratatul de la Lisabona

Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a adus cu sine o serie de schimbări în politica mondială și a scos la lumină noi traiectorii pe care statele le pot urma către o dezvoltare economică și socială cu adevărat durabilă. Cu toate acestea confruntările nu sunt de domeniul noutății nici pentru majoritatea statelor lumii și, în consecință, nici pentru alianța nou apărută ca urmare a Tratatului de la Paris din 1951 ce creează Comunitatea Cărbunelui și Oțelului pentru a para astfel o potențială situație conflictuală între Franța și Germania.

Șase ani mai târziu, în 1957 este creată Comunitatea Economică Europeană prin Tratatul de la Roma și astfel se pun bazele unei colaborări trainice care implică o sumă de noi oportunități de dezvoltare pentru statele semnatare: Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Germania de Vest (RFG). Ani mai târziu, tratatul este redenumit de către noul Tratat de la Maastricht: ”Tratat asupra funcționării Uniunii Europene„.

2009 este anul în care intră un nou tratat este semnat și cunoscut sub numele de Tratatul de la Lisabona. Tratatul de la Lisabona are o importanță capitală pentru Uniunea Europeană deoarece stabilește faptul că aceasta a căpătat o personalitate legală consolidată. Lucrarea de față se axează în principal pe acest tratat fără a înlătura însă importanța istorică a celor anterioare precum și evenimentele care joacă rol de premisă în semnarea tratatelor. Europa este în momentul actual în fața unor decizii dificile și a unor situații pe măsură. Inițiativa de a transforma un continent perfect eterogen într-un stat unit, federal este o ambiție măreață și mai mult ca sigur, bine intenționată. Cu toate acestea conflictele ce amenință Europa precum și acțiunile serviciilor de informații din Orientul Mijlociu, influența crescută și perpetuă a Statelor Unite între barierele continentale sunt un context al cărui rol nu poate fi înlăturat.

Uniunea Europeană reușește totuși să reziste presiunilor interne, conflictelor de interese cărora este supusă precum și politicii agresive a Rusiei și a Statelor Unite. Cu toate acestea identificăm o serie de aspecte ce pot influența negativ intențiile și viitoarele acțiuni ale Europei legate de statele sale membre. Ascensiunea extremei drepte precum și presiunea imigranților reprezintă o arie conflictuală delicată a cărei rezolvare presupune cel mai probabil un număr de sacrificii ori de compromisuri. Suntem dispuși să aflăm ce propune Tratatul de la Lisabona precum și ce situații este Uniunea Europeană capabilă să gestioneze prin prezenta lucrare.

Capitolul 1. Uniunea Europeană și managementul crizei

Societatea umană se bazează pe grup și pe interacțiunea acestuia cu alte grupuri. În funcție de tipul de interacțiune dezvoltat suntem înclinați să tindem spre o opinie sau alta în ceea ce privește raporturile de forțe între două sau mai multe grupuri. Pentru ca aceste grupuri să poată funcționa corespunzător și pentru a își atinge un set de scopuri anterior propuse este absolut necesară o ”guverrnare„ superioară, imparțială și în același timp implicată, la curent cu tot ceea ce se întâmplă în grupurile de interes. Acest lucru este valabil încă din clasele preșcolare, unde copiii sunt organizați pe grupuri în funcție de anumite caracteristici ale fiecărui copil în parte. Școala primară, gimnazială, liceul, facultatea și apoi locul de muncă ori grupul de prieteni nu sunt decât replici la nesfărșit oglindite în ape diferite ale aceleiași structuri: grupul, micro-organizația. Tot ceea ce înseamnă organizație se referă în sine la o celulă ce împărtășește un set de principii de guvernare cărora indivizii prezenți în interiorul său se supun. Reglementările, acțiunile, structura, organigrama, valorile sunt împărtășite, verificate și reîmprospătate de-a lungul timupuli în cadrul unei organizații, indiferent care ar fi aceea, pentru a crea identitatea firmei, a organizației, a comunității și a indivizilor ce o compun la nivel de personaj colectiv

Nu este suficient însă deoarece pentru a conține pe de-a-ntregul toate acestea este necesară o viziune superior ierarhică care să gestioneze procele din cadrul organizației și care să observe neregulile, minusurile, plusurile, avantajele, dezavantajele, rigorile și comportamentele tuturor indivizilor componenți. Aici intervine managementul sau conducerea al cărui scop fundamental este tocmai această ghidonare, orientare, corectare a direcției pentru un grup sociale indiferent în ce formă s-ar manifesta acesta. Managementul sau conducerea înseamnă nu numai capacitatea tehnică, funcțională de a face lucrurile să se întâmple în mod practic indiferent de domeniul de activitate despre care vorbim ori la care ne raportăm Dimensiunea aparte ce desprinde managementul de conducere este cea referitoare la calitatea umană excepțională a unui manager ce nu face decât să întregească un portret deja conturat anterior. Discutând despre managementul unei întregi comunități, Uniunea Europeană, este de la sine înțeles raportul de forțe antrenat și mai ales piesele ce sunt aruncate în joc.

1.1.Definirea noțiunilor de management și managementul al crizei în contextul Uniunii Europene

Managementul este un cuvânt des utilizat în zilele noastre. Fie că ne referim la conducerea unei organizații sau la managementul timpului ori riscului, ne atașăm simbolic în fapt de sensul său. Cuvântul provine de englezescul ”management„ pe care limba română l-a adoptat ca atare și înseamnă de facto ”gestionare„ a unor situații, resurse umane ori altor categorii de resurse prezente la un moment dat în cadrul unei organizații. De asemenea, putem trasa simplist o definiție a managementului prin urmărirea scopurilor sale; megând înapoi de la scopul final către cadrul inițial vom observa câteva noțiuni fără de care un proces de management nu ar putea avea loc :