Arta guvernării

INTRODUCERE

Termenii de politic și politică se originează în grecescul polis (cetate/oraș-stat, cu înțeles de comunitate care „cuprinde în sine” toate problemele umane ce-i sunt specifice). Există o diversitate de concepții cu privire la modul cel mai adecvat de definire a politicului și politicii. În cele ce urmează, vom aborda câteva dintre acestea. Unele interpretări insistă asupra politicii în sens de putere, respectiv asupra problemelor organizării și conducerii comunităților sau societății. Conform acestor concepții, politica este activitatea socială de dobândire/obținere, păstrare/menținere și gestionare a puterii.

Robert E. Goodin și Hans-Dieter Klingemann arată în Manual de știință politică (1996) politica poate fi cel mai bine caracterizată ca folosire constrânsă a puterii sociale. De Studierea sa poate fi definită ca studierea naturii și a surselor acelor constrângeri și a tehnicilor pentru pentru folosirea puterii sociale în cadrul acelor constrângeri, constrângerile sub care operează actorii politici și manevrarea strategică pe care ele o generează și o implică ni se par a constitui esența politicii. Analiza acelor constrângeri se situează în inima stidiului politicului. Este sugestivă, în acest sens, și afirmația făcută de Hans Morgenthau în lucrarea Scientific Man versus Power Politics, potrivit căreia „Politica este o luptă pentru putere”.

Merriam-Webster Dictionary conferă termenului de politică următoarele sensuri: arta sau știința de a guverna; arta sau știința care se ocupă cu ghidarea și influențarea politicilor guvernamentale; arta sau știința care se ocupă cu câștigarea și menținerea controlului asupra guvernării.

Funcționarea puterii instituite în toate formele de organizare umană se exprimă prin acte de decizie/decizii, produsul acestora fiind „politicile” ce urmează să se execute la nivelul guvernării societății, conducerii întreprinderilor economice și financiare, funcționării unui partid politic, la nivel sindical sau la cel al altei organizații (culturale, religioase etc.). Având în vedere că organizarea și conducerea societății se realizează într-un cadrul social cu resurse limitate, sunt necesare decizii cu privire la modul de alocare autoritară a valorilor (David Easton). Conform interpretărilor de acest fel, domeniul politic este cel al deciziilor privitoare la sfera publică (cea a intereselor colective, sociale), indiferent de caracterul lor (administrativ, juridic, de putere, de ordin social etc.).

David Miller arată în Enciclopedia Blackwell a gândirii politice (The Blackwell Encyclopedia of Political Thought, 1991) că: „Politica poate fi definită pe scurt ca fiind procesul prin care un grup de oameni cu opinii și interese inițial divergente ajung la decizii colective socotite îndeobște ca fiind obligatorii pentru respectivul grup și impuse ca o linie de conduită comună”. Merriam-Webster Dictionary conferă termenului de politică și următoarele două sensuri: complexul tuturor relațiilor dintre oamenii care trăiesc într-o societate; relațiile sau comportamentul în cazuri particulare, în special așa cum apar ele din punct de vedere politic.

Alte concepții influente prezintă politicul drept domeniu al asigurării ordinii sociale interne și securității externe a comunităților. Nicio societate, nici măcar comunitățile mai mici decât societatea în ansamblul ei, nu poate exista fără un minimum de norme, de reglementări, de rutină comportamentală etc. care să-i asigure stabilitatea și siguranța. Politicul este deci ansamblul preocupărilor pentru asigurarea ordinii sociale necesare.

Întrucât ordinea presupune un minimum de compromis și consens între diferitele grupuri de interese existente, iar interesele pot fi convergente sau divergente, scopul politicii este: de a concilia/armoniza interesele diverse din societate, de a modera conflictele, tensiunile și clivajele (activitate de tip cooperativ/care ține de cooperare); de a statornici, legaliza și legitima dominația unor membri ai comunității asupra altora, a unor interese asupra altora (activitate de tip conflictual/ex. marxismul prezenta istoria ca un lung șir de lupte între clasele sociale).

În lucrarea Politics: Who Gets What, When, How (1936), Harold Lasswell arăta că politica se referă la „cine ce obține, când și cum”, în timp ce David Easton definea politicul, în The Political System: An Inquiry into the State of Political Science (1953) ca: „alocarea autoritară a valorilor” (valori - în sens de resurse politice). Politica ar avea, astfel rolul de a interveni pentru medierea conflictelor dintre grupuri în procesul de distribuție și alocare a resurselor necesare dezvoltării sociale.

Este o realitate că, nu numai la nivelul simțului comun, dar chiar și în destule dezbateri teoretice, termenii de „politic” și „politică” sunt confundați și substituiți unul prin celălalt. Această situație l-a determinat pe William Connolly (The Terms of the Political Discourse, 1974) să considere că „politicul” este un fel de „concept-greblă” („le concept en grappe”), adică un concept care cumulează o multitudine de înțelesuri. Concepțiile pe care le vom reține sunt acelea care fac referire la o anumită distincție între politică și politic. Astfel, În concepția lui Julien Freund (L'Essence du politique, 1965), politicul este un element invariabil al realității sociale, care rămâne același în pofida tuturor modificărilor ce se produc de-a lungul timpului la nivelul politicii, un fenomen social obiectiv, în timp ce politica reprezintă o manifestare istoricește variabilă a politicului, este o activitate subiectivă, de permanentă revizuire a structurii politice prin intermediul ideilor, credințelor sau reprezentărilor grupurilor sociale.