Aspecte Politice și Juridice Specifice Etapei post-aderare a României la Uniunea Europeană

Introducere

Pornind de la ideea conform căreia integrarea în structurile Uniunii Europene a reprezentat dintotdeauna o dimensiune intrinsecă statelor europene, indiferent de sistemul politic sau nivelul de dezvoltare al acestora, şi că drumul spre integrare este unul destul de sinuos, îndeosebi pentru ţările din Europa Centrală şi de Est ( cu statut specific datorită trecutului lor, marcat de regimul comunist), lucrarea de faţă acordă o atenţie deosebită acestui domeniu mereu actual, precum cel al integrării europene.

În doar câteva decenii, Uniunea Europeană a trecut de la grupul omogen de 6 state fondatoare, care au cunoscut varianta uniunii vamale, la o uniune economică, o dată cu UE 15(cu Suedia, Finlanda şi Austria, integrate în 1995), pentru ca apoi să se evidenţieze o Uniune Europeană extinsă la 27 membri, “marea extindere”, datorită statutului specific al statelor care au aderat în acel val de extindere, respectiv ianuarie 2007.

Având în vedere magnitudinea schimbărilor cărora vor trebui să facă faţă atât Uniunea Europeană, cât şi statele viitoare membre, lucrarea prezentă surprinde acele aspecte considerate a fi de importanţă mai mare în studiul procesului aderării, respectiv cele politice şi juridice.

Folosind metoda calitativă de analiză, lucrarea abordează aderarea statelor europene la UE prin divizarea analizei în două etape principale: etapa preaderare, respectiv post-aderare, cu accent pe post-aderare. Lucrarea este structurată pe 3 capitole, care la rândul lor cuprind mai multe subcapitole.

Scopul lucrării este evidenţierea statutului României în Uniunea Europeană, ca stat din Europa Centrală şi de Est care a făcut parte din valul de aderare de la 1 ianuarie 2007, “marea extindere”, şi care a avut relaţii cu Uniunea Europeană încă din anii'70 (acordul european din 1967 privind normele tehnico-sanitare pentru produse agroalimentare).

Se urmăreşte astfel procesul de aderare în întregime şi modul în care România reacţionează la avertizările Comisiei Europene.

Aspectele politice şi juridice ale post-aderării sunt “consecinţe”ale proceselor desfăşurate în preaderare, motiv pentru care lucrarea descrie etapa preaderării mai intâi. Studiul perioadei post-aderare trebuie să pornească de la principalele evenimente care au dus la definitivarea aderării.

Astfel, capitolul I debutează cu prezentarea unor aspecte generale privind Uniunea Europeană şi valorile promovate de aceasta, se evidenţiază statutul specific al ţărilor central-est europene, care a dus la denumirea valului de extindere din 2007 “marea extindere”, încheind cu un scurt istoric al relaţiilor României cu Uniunea Europeană. În capitolul II, analiza se extinde, prin prezentarea amănunţită a principalelor documente juridice şi evenimente politice care au caracterizat perioada preaderare: Acordul european, Strategia şi parteneriatul de aderare, criteriile de la Copenhaga ( fundamentale pentru începerea negocierilor), Consiliile Europene de la Essen, Madrid , Tratatul de la Amsterdam, Agenda 2000, Rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene , care menţionează atât domeniile care au înregistrat progrese, cât şi principalele probleme ale anumitor domenii, obstacole în calea atingerii nivelului de dezvoltare impus de UE. Studiul etapei post-aderare se încheie cu Tratatul de aderare la UE al României şi Bulgariei (căci pentru ambele aderarea s-a realizat în condiţii aproximativ egale).

Ultima parte a capitolului II particularizează situaţia României, aducând în discuţie acele aspecte principale din etapa post-aderare : Strategia post-aderare 2007-2013, elaborată de Guvernul României, Rapoartele Comisiei privind măsurile de acompaniere şi un subcapitol dedicat relaţiilor externe ale statului român după aderare. Ultimul capitol reprezintă un studiu de caz pe problema gravă a corupţiei în România, a cărei soluţionare este văzută cu mult pesimism de Comisia Europeană şi de respondenţii la un sondaj de opinie realizat pentru Transparency International.

Tema lucrării de faţă are importanţă majoră în dezbaterile politice actuale, dar şi viitoare, din mai multe motive, printre care:

-Uniunea Europeană garantează statelor membre un spaţiu de libertate, justiţie, egalitate, respectarea drepturilor omului etc.,

-aceste drepturi generează şi obligaţii, care determină Uniunea Europeană să fie mereu în alertă cu privire la evoluţia statelor membre, monitorizându-le în mod constant şi acordând recomandări pentru remedierea problemelor,

-statele membre, la rândul lor, vor trebui să conştientizeze beneficiile, dar şi costurile aderării, să respecte deciziile acesteia şi nu în ultimul rând, sa acţioneze în direcţia reformelor necesare pentru atingerea nivelului de dezvoltare cerut de statutul de membru al Uniunii Europene.

CAPITOLUL I

Uniunea Europeană-cadru instituţional pentru lărgire

I.1. Ideea europeană

“Uniunea Europeană se poate defini ca o construcţie unică ce caracterizează aspiraţia comună a naţiunilor suverane din Europa de a munci şi a trăi împreună. Ea a fost inspirată de dorinţa cetăţenilor şi a statelor Europei de a construi un viitor comun.

În acest sens Constituţia instituie Uniunea Europeană, căreia statele membre îi conferă competenţe pentru atingerea acestor obiective şi exercită asupra modelului comunitar competenţele ce i-au fost transferate de către acestea. Statele Uniunii Europene au înţeles, în urma contactelor directe între ele, avantajele, dar şi constrângerile ce rezultă din procesul de integrare în structurile Uniunii Europene”.1