Conceptualizarea Uniunii Europene ca Actor Global

În secolul XXI, ţările care vor înregistra cel mai mare succes vor fi cele care sunt capabile nu numai să se adapteze tendinţelor globale ci să şi privească dincolo de graniţele lor şi să relaţioneze cu alte ţări. Cu valorile, legile şi instituţiile sale comune, UE deţine poziţia unică prin care să ajute ţările şi popoarele noastre să înfrunte aceste provocări globale. Este însă important să fii realist în ceea ce priveşte dimensiunea acestor provocări, dar şi cu privire la dimensiunea, natura şi urgenţa răspunsului UE.

UE a jucat în ultimii 50 de ani un rol esenţial în asigurarea prosperităţii şi securităţii continentului nostru: a înfruntat provocarea de a reclădi pacea din ruinele şi distrugerile cauzate de război; a înlăturării barierelor economice şi comerciale prin crearea Pieţei Unice; a promovării unui angajament comun pentru democraţie şi libertate pe cuprinsul unei UE reunificate şi extinse, cu 27 de State Membre; a unui rol de frunte în lupta împotriva sărăciei globale.

Acum, la începutul secolului XXI, echilibrul activităţii economice globale se modifică odată cu afirmarea Chinei, Indiei şi a altor economii emergente. Transformările din domeniul comunicaţiilor şi tehnologiei au condus la o aprovizionare globală cu bunuri, la fluxuri de capital globale, precum şi la apariţia de noi ameninţări globale la adresa securităţii noastre, mergând de la terorism la schimbările climatice. Aceste evoluţii dau naştere unor noi provocări şi noi posibilităţi pe care fondatorii UE nu le-ar fi putut anticipa niciodată.

Aşa cum Europa a înfruntat cu succes provocările perioadei de după 1945, UE poate asigura acum baza strategiei noastre pentru depăşirea acestor noi provocări globale şi pentru a merge înainte. Dar pentru a realiza acest lucru, avem nevoie de o Europă mai deschisă spre exterior, o Europă globală, care să poată stabili o nouă strategie pentru globalizare în care să se pună accentul pe deschidere, echitate şi pe importanţa cooperării între naţiuni. Acest lucru este necesar deoarece contextul proiectului european s-a modificat în mod considerabil. În deceniile care au urmat imediat după 1945, provocarea a constat în a ridica Europa din starea de distrugere cauzată de cel de-al Doilea Război Mondial; în a ajuta la refacerea structurii de bază a ţărilor noastre, la reconstruirea şi consolidarea democraţiei, precum şi la conectarea intereselor statelor din Europa de Vest prin integrarea economiilor lor în vederea asigurării unei păci durabile.

Astăzi, însă, naţiunile Europei trebuie să răspundă la schimbările fundamentale şi încărcate de consecinţe ale globalizării. Problema care se pune acum nu se rezumă numai la modul de funcţionare efectivă a unei UE extinse la 27 de State Membre, ci la modul cum relaţionează acestea cu restul lumii. După cum a observat José Manuel Barroso, Preşedintele Comisiei Europene, „Europa globală trebuie să fie o Europă deschisă. Trebuie să fie o Europă care priveşte în afară. Şi ea poate şi trebuie să reziste în faţa celor care răspund la globalizare prin retragerea în spatele barierelor protecţioniste".

Prin această lucrare se doreste evidentierea rolului important al Uniunii pe scena mondială din perspectiva faptului că Uniunea îsi conturează un rol de actor global – acest lucru fiind un studiu din ce în ce mai dezbătut în abordările Relatiilor Internationale. Acest statut de actor, dacă se va materializa complect, ii va aduce o serie de facilităti UE în abordarea si rezolvarea problemelor economice, politice si sociale la nivel international – al statelor membre si în relatiile cu alti actori ai sistemului.

În realizarea acestei lucrări, am utilizat 14 lucrări bibliografie, cele mai importante fiind: Bretherton, C., Ponton, G., Global Politics: An Introduction, 1996, Oxford, Ed. Blackwell; Bretherton, C.; Vogler, J., The European Union As a Global Actor, Editia a 2-a, 2006, Editura Routledge; Cosgrove, C. A., Twichett, K.J. The new International actors: The UN and EEC, 1999, Londra, Editura Macmillan; Păun, Nicolae, Istoria constructiei europene, Cluj Napoca, 1999, Editura Fundatiei pentru Studii Europene si Girardet, R., Apărarea Europei, Tradusă de Gangalău, B.; Antoniu, I., 2005, Editura Institutul European.

Lucrarea este structurată pe trei mari capitole. Capitolul unu este intitulat: „Delimitări conceptuale si abordări teoretice”; cel de-al doilea capitol l-am intitulat: „Caracteristici ale UE ca actor global si în cele din urmă, capitolul trei, fiind un studiu de caz asupra PESA.

În primul capitol am delimitat conceptual notiunile de „actor” si cel de „statut de actor”, relatii care decurg din aceste caracteristici, fiind determinate de actiunile întreprinse de alti actori existenti după perioada Războiului Rece. Tot aici am mai prezentat caracteristicile sistemul international după această perioadă (1990), sfârsitul Războiului Rece, divizarea URSS, unificarea Germaniei, respectiv transformările economice si sociale ale Europei Centrale si de Est care au schimbat radical mediul european în interiorul căruia s-au dezvoltat Comunitătile Europene. Tot aici am evidentiat contextul disparitiei vechiului sistem bipolar, si aparitia caracteristicilor unui nou sistem multipolar. În cadrul acestui capitol am mai definit termenul de actor si formele acestui statut din perspectiva influentei asupra sistemului international (statul national, uniunea supranatională), actorii si raporturile dintre acestia, definind teoria sistemelor. Continuarea dezvoltării economico-sociale determinând multiplicarea atât a tipurilor de actori, cât si a raporturilor dintre acestia, conducând la adâncirea integrării în cadrul sistemului. Am oferit de asemenea si perspective asupra acestor concepte de la Teoriile Relatiilor Internationale, până la cele oferite Dreptul International, teorii importante care iau în consideratie importanta actorilor.

Al treilea capitol, este structurat pe două subcapitole mari, în cadrul cărora am surprins prevederi ale tratatelor si ale dreptului international în conturarea personalitătii juridice a UE. Aici aducând ca argumente puterea Uniunii de încheia tratate si dreptul său de delegatie. De asemenea am conturat constructia statutului international de actor al UE prin prisma a trei concepte definitorii: prezentă, oportunitate, si capabilitate. Prezenta conceptualizează abilitatea UE, prin virtutea existentei sale, să exercite influentă dincolo de granite. Oportunitatea se referă la contextul extern al ideilor si evenimentelor care permit sau constrâng actiunea UE. Capabilitatea se referă la contextul intern al actiunii (sau inertia) externe UE – acele aspecte ale proceselor politicii UE care constrâng sau îngăduie actiunea si deci, guvernează abilitatea uniunii de a valorifica prezenta sau de a răspunde oportunitătilor.

Ultimul capitol, capitolul 3 al lucrării, constituie o analiză amănuntită a PESA. Este structurat pe 5 subcapitole care cuprind caracteristicile principale ale PESA, de la înfiintare, până în zilele noastre. Aici am inclus istoria PESA din perspectiva contextului European de securitate si apărare; de asemenea am prezentat cadrul decizional al PESA; un element important fiind de asemenea procesul de actiune în managementul crizelor si în cele din urmă, în ultimul subcapitol, am mentionat obiectivele si actiunile PESA. Acest ultim capitol demonstrează importanta UE în domeniu al securitătii si apărării globale, si astfel definind-o ca un important actor militar la scară globală.

Anexele lucrării constituie un important punct de vedere în acest sens, reprezentând cheltuielile si colaborarea în misiunile PESA, a statelor membre UE sau ale celor în curs de aderare, în domeniul apărării si securitătii, totodată evidentiindu-se astfel caracterul international al PESA. Acestea presupun cheltuieli pentru echipamente militare, dezvoltare si cercetare în acest domeniu, personal militar, si de asemenea numărul de forte disponibile pentru detasare sau care au fost detasate de către state în misiunile trecute sau actuale ale PESA.