Conflictul din Nagorno Karabakh și implicațiile sale geopolitice

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. În ultimii ani se poate observa la nivel regional un interes sporit pentru ţările din bazinul Mării Negre şi în special cele din Caucazul de Sud: Azerbaijan, Armenia şi Nagorno Karabakh. Există mai multe motive care explică acest interes şi care pot fi grupate în trei categorii: interese de ordin geopolitic, geoeconomic şi de ordin axiologic, cum ar fi promovarea valorilor şi principiilor democraţiei. Pentru Uniunea Europeană şi România ca stat membru, la nivel strategic, acest spaţiu este important din punct de vedere al asigurării securităţii energetice, asigurarea unei vecinătăţi stabile şi prospere şi implementarea reformelor democratice.

În prezent sunt vizate câteva iniţiative importante la nivel european pentru transportul hidrocarburilor din bazinul Mării Caspice către Europa. Din păcate, cele 3 state menţionate mai sus, toate republici ex-sovietice suferă într-o măsură mai mare sau mai mică de un deficit de democraţie, care la rândul lui pune în pericol realizarea acelor proiecte de transport al resurselor energetice. De asemenea, dat fiind faptul că aceste ţări au o independenţă de numai 20 de ani, precum şi relativa depărtare de spaţiul vest şi central european, se poate observa o lipsă de cunoaştere şi informare a publicului românesc şi european despre realităţile din regiunea respectivă.

Evenimentele tragice din august 2008 din Georgia au readus în prim plan necesitatea unui angajament ferm din partea Uniunii Europene (UE) vis-a-vis de aceste state. Pentru materializarea şi consolidarea unui astfel de angajament e nevoie de o bună cunoaştere a regiunii, a nevoilor acestor state şi sprijin în relaţia cu vecinii „mai mari” precum Rusia, Turcia sau Iran.

Lucrarea de faţă încearcă să ofere o perspectivă alternativă pentru soluţionarea nenumăratelor probleme ridicate de criza abhază. Evenimentele din anul 2008 nu au constituit decât o inflamare a relaţiei tensionate existente între Georgia şi Abhazia de câteva decenii şi care nu-şi găseşte nici acum o rezolvare viabilă. Orice măsură luată pentru soluţionarea conflictului trebuie să aibă în vedere o serie întreagă de factori care să satisfacă cel puţin patru actori: Georgia, Abhazia, Federaţia Rusă şi comunitatea internaţională, aceştia având adesea interese greu de conciliat. Ca atare, în ciuda impresiei generale că nu există nici o soluţie, lucrarea încearcă să prezinte o posibilă formulă de cooperare fezabilă între actorii mai sus-menţionaţi. Soluţia propusă este construirea unei structuri confederale având ca singură instituţie comună ministerul afacerilor externe, ceea ce presupune concesii multiple din partea georgienilor şi a abhazilor, dar şi sprijinul necondiţionat al comunităţii internaţionale (UE, SUA şi Federaţia Rusă).

Principiile şi recomandările dezvoltate pe parcursul acestei lucrări sunt condiţii sine qua non pentru construirea unui ansamblu politic funcţional. De asemenea, implementarea lor cât mai rapidă este doar începutul unui proces care va dura câteva decenii şi care va schimba fundamental atât structura geopolitică a Caucazului, cât şi percepţia negativă pe care opinia publică o are despre această regiune.

Scopul acestei lucrări este de a recomanda o serie de măsuri pe care le considerăm necesare pregătirii terenului pentru soluţionarea crizei abhaze în viitor. Dorim să menţionăm că unele dintre aceste măsuri trebuie luate cât mai repede posibil, dar soluţionarea problemei privitoare la statutul Abhaziei este un proces de lungă durată, un acord de pace care să asigure restabilirea suveranităţii Georgiei fără a aduce atingere valorilor fundamentale şi intereselor abhaze neputându-se realiza în situaţia actuală.

Obiectivele cercetării includ:

- evidenţierea factorilor care au pus poziția geopolitică și geostrategică a regiunii Nagorno Karabakh și Caucazului;

- studierea etapelor evoluţiei politicii vecinătății estice și managementul conflictelor din Nagorno Karabakh;

- analiza aspectelor privind mișcarea națională din Nagorno Karabakh în ultimii ani ai regimului sovetic;

- demonstrarea premiselor cooperării statelor din zona Mării Negre.

Metodologia cercetării științifice. În cadrul prezentei investigații au fost aplicate și îmbinate un complex de metode teoretice și empirice, care au făcut posibilă cercetarea conflictului din Nagorno Karabakh și implicațiile sale geopolitice. Pentru a realiza scopul investigației, au fost utilizate următoarele metode: metoda istorico-comparativă; metoda analogiei şi metoda structural-funcţională. Suportul teoretico-științific al lucrării l-au constituit principiile metodologiei istoriei contemporane în cercetarea evoluării proceselor istorice.

Sumarul compartimentelor tezei. Lucrarea este structurată după cum urmează: foaia privind dreptul de autor, introducere, trei capitole, concluzii şi bibliografie. Structura propriu-zisă a lucrării corespunde scopului şi obiectivelor propuse spre investigare.

În Introducere este argumentată actualitatea temei investigate, de asemenea, sunt formulate scopul şi obiectivele cercetării, este prezentat suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, și în final este înfăţişată succint aprobarea rezultatelor investigaţiei.

În Capitolul I, întitulat „Consideraţii privind poziţia geopolitică şi geostrategică a regiunii Nagorno Karabakh și Caucazului”, se realizează o investigare a principalelor concepte, teorii privind regiunea Nagorno Karabakh și Caucazului, lupta pentru controlul Caucazului în sec. XIX-lea între Rusia și Imperiul Otoman. Ipoteza de la care porneşte prezenta cercetare constă în prezentarea geopolitică și geostrategică a acestor regiuni menționate mai sus.

În Capitolul II, denumit „Politica vecinătăţii estice şi managementul conflictelor”, se cercetează pe larg domeniul colaborării sub aspect politic. Materia cuprinsă în el vizează: mișcarea națională din regiunea Nagorno Karabakh; analiza principalelor puncte de organizare a republicii separatiste Nagorno Karabakh și relația cu Armenia. La fel, se investighează problema Armeniei, Azerbadjianului și Nagorno Karabakh în perioada sovietică, fiind aduse argumente întru a sublinia importanţa acesteia.

În Capitolul III având titulatura „Premisele cooperării statelor din zona Mării Negre” se analizează pe larg problema refugiaților, încercările diplomatice de soluționare a conflictului, în acest sens servind principalele premise și reflectării ale conflictului din Nagorno Karabakh și implicațiile sale geopolitice.