Guvernanța UE

Introducere

Guvernările locale au intrat într-o nouă eră, caracterizată printr-un set complex

şi divers de instituţii şi procese . Crizele financiare, schimbările ideologice faţă de piaţă, globalizarea, precum şi schimbările sociale constituie reperele contextuale marcante pentru etapa actuală.

Crizele financiare cu care se confruntă în prezent statele sunt rezultatul desfăşurării unor politicii de guvernare prin care s-a încercat satisfacerea unui număr cât mai mare de nevoi ale cetăţenilor, pe fondul absenţei creşterii veniturilor bugetare (creşterea taxelor şi impozitelor fiind considerată, din punct de vedere social, ca inacceptabilă).

A devenit tot mai presantă repunerea în discuţie a rolului statului, în condiţiile schimbării ideologiei faţă de piaţă, dar şi a impunerii anumitor simplificări, adesea asociate cu cadrul guvernanţei .

Posibilităţile şi condiţiile de alegere a politicilor interne s-au schimbat radical iar instrumentele tradiţionale de implementare şi control ale acestora au evoluat spre noi forme de guvernare. De exemplu, punerea în aplicare a parteneriatelor public- privat reprezintă nu numai o cale de control a bugetului de stat dar şi o modalitate de a demonstra că resursele statului nu sunt suficiente pentru a răspunde satisfăcător tuturor nevoilor de dezvoltare ale societăţii.

Cu certitudine că aceste schimbări substanţiale generează frustrări în rândul anumitor categorii de cetăţeni, nemulţumiţi de renunţarea la guvernarea tradiţională în favoarea guvernanţei.

Dacă guvernanţa reprezintă procesul de luare a deciziei şi procesul de implementare a deciziei, analiza guvernanţei presupune focalizarea asupra structurilor formale şi informale care trebuie avute în vedere pentru a ajunge la decizie, dar şi pentru implementarea acesteia. La nivel naţional, numărul actorilor este suficient de mare, fiecare dintre aceştia putând fie să joace un rol activ în luarea deciziei, fie în influenţarea luării deciziei.

Conceptul de guvernanţă este folosit pentru a descrie schimbările produse în natura şi rolul statului, după iniţierea reformelor sectorului public, între anii 1980-1990. Iniţierea acestor reforme a urmărit, în special, îmbunătăţirea furnizării serviciilor publice şi renunţarea la birocraţia ierarhizată în favoarea pieţelor şi a reţelelor.

Printre efectele produse de reformele care au vizat transformări semnificative ale sectorului public se impun a fi menţionate intensificarea schimburile globale, creşterea activităţii economice transnaţionale, precum şi amploarea apariţiei unor structuri instituţionale regionale, aşa după cum este cazul Uniunii Europene. Altfel spus, conceptul de guvernanţă corespunde formelor postmoderne de organizaţii economice şi politice.

Esenţa guvernanţei este focalizarea asupra mecanismelor de guvernare – granturi,contracte, înţelegeri – care nu sunt doar sub autoritatea guvernului .

În ultimii aproximativ zece ani, guvernanţa s-a dezvoltat ca un termen specific ideii de colaborare în domeniul politicilor publice. Dezvoltarea guvernanţei din perspective studiului procesului politicilor, fundamentarea conceptualizării acestora în relaţie cu teoria implementării .Guvernanţa pune în lumină natura schimbărilor din procesul politicilor publice. În particular, guvernanţa relevă creşterea varietăţii de domenii şi a numărului de actori implicaţi în procesul politicilor, dar şi necesitatea ca aceştia să fie luaţi în consideraţie.

Conceptul de guvernanţă este utilizat pentru a oferi o mai bună întelegere asupra multiplelor niveluri ale acţiunii şi a tipurilor de variabile care afectează performanţa. Astfel, concepul de guvernanţă poate fi încadrat într-un cadru general de analiză multidimensională a procesului politicilor publice.