Limitele democrației moderne

INTRODUCERE

Prin intermediul acestei lucrări aş vrea sa încerc să răspund la o întrebare fundamentală, care a constituit un punct central de interes pentru teoreticienii din domeniul filosofiei politic, şi anume aceea dacă democraţia reprezintă expresia egalităţii politice, sau dimpotrivă, având drept cauză anumite transformări de formă şi conţinuturi, ea să-şi schimbe caracterul într-atât încât să poarte numai simbolic numele de "democraţie". Iar în cazul acesta, o astfel democraţie poate lăsa loc liber unor grupuri de putere dominante care vor pune în pericol stabilitatea socială al cărei principal indice constă în respectarea drepturilor individuale.

Această temă se va centra pe o analiză atentă a elementelor şi fundamentelor democraţiei, a premiselor, posibilităţilor şi limitelor sale. Pentru realizarea ei, voi delimita câteva probleme esenţiale, şi anume, identificarea acelui model uman care stă la baza activităţii politice dintr-o democraţie, mai precis: care este baza pe care se sprijină drepturile şi obligaţiile omului în contextul convieţuirii politice democratice; al doilea aspect fundamental îl constituie conturarea acelor obiective pe care ar trebui să le aibă o ordine democratică, adică mai pe scurt la ce serveşte convieţuirea politică şi socială, care este scopul acesteia. Aceste două probleme circumscriu spaţiul normativ al abordării temei democraţiei. Adică de fapt ne vom referi la ce ar trebui să semnifice democraţia?

Mult mai importantă este totuşi abordarea descriptivă a problemei democraţiei, şi anume ce este ea cu adevărat: un regim politic nu lipsit de paradoxuri.

Demersul analitic va consta în câteva etape importante pe care voi încerca să le parcurg:

1. Ce este democraţia? Ce forme de democraţie există?

2. Ce principii sunt respectate în democraţie?

3. Care sunt problemele cu care se confruntă democraţia? Aici este important de distins între aspectul formal al unei democraţii - aceea de a avea alegeri libere - şi acela de conţinut care constă atât în respectarea rezultatului alegerilor, cât şi în existenţa unei opoziţii eficiente, care să se bucure de libera exprimare. Cu alte cuvinte existenţa unei legături între democraţie şi garantarea drepturilor individuale va însemna o rodare a mecanismelor de limitare a puterii. Este mult mai probabil ca în cazul unei astfel de democraţii, având conţinutul necesar, structurile democratice să se perpetueze, iar stabilitatea acestora să se reflecte pozitiv într-o stabilitate la nivelul drepturilor civile

Capitolul I

Ce este democraţia?

-principii şi presupoziţii-

Una dintre primele forme de organizare a vieţii social-politice a constituit-o regimurile democratice. Încă din antichitate, oamenii şi-au imaginat un sistem politic în care oamenii să se considere egali din punct de vedere politic. Grecii au fost primii care au conceput o trecere de la ideea şi practica guvernării de către cei puţini la ideea şi practica guvernării de către cei mulţi. Pentru greci, singurul loc propice democraţiei era statul-cetate. În timp, statul-cetate a fost înlocuit de statul-naţiune. Care este specificul unei asemenea transformări? În primul rând apariţia unui grup de instituţii politice complet noi. Acest complex de instituţii poartă denumirea de "democraţie".

Se pune întrebarea dacă această transformare ne este la îndemână, şi dacă ne este la îndemână ce se poate face, adică ce eforturi trebuie depuse, pentru a o putea realiza. Pentru a putea găsi răspunsuri la asemenea întrebări, trebuie să înţelegem nu numai de ce democraţia este dezirabilă, ci şi care îi sunt limitele şi posibilităţile.

O abordare atentă a ideilor şi practicilor democratice dezvăluie un număr considerabil de probleme cu care se confruntă democraţia şi pentru care nu pare să existe o soluţie definitivă. Una dintre aspectele care a favorizat nenumărate critici la adresa democraţiei se referă la însăşi noţiunea de democraţie. Aceasta a oferit de nenumărate ori un câmp de bătaie pentru criticii ei.