O perspectivă comparată asupra comunismului din URSS și România

Introducere

Necesitatea elaborării unui astfel de demers analitic ce implică o perspectivă comparată asupra regimurilor comuniste ce s-au impus în secolul XX cu precădere în U.R.S.S. și România rezidă din faptul că o astfel de cercetare ar evidenția, în primul rând, caracterul nelegitim existent în cazul ambelor state în ceea ce privește apariția/ impunerea/ menținerea regimurilor în cauză. Astfel, se dorește, în analiza de față, tocmai sublinierea caracterului nelegitim al regimurilor, urmărindu-se argumentatarea, exemplificarea cât mai concise a caracteristicilor, trăsăturilor de ordin social, economic, istoric pe baza cărora aceste asumpții ar dobândi un grad de validitate ridicat.

De asemnea, în acest studiu ne vom axa pe cadrul ideologic/doctrinar specific fiecărui caz, urmărindu-se, mai ales prin prisma relevanței ulterioare, a se studia trăsăturile specifice marxism – leninismului, gradul în care crezul marxist are aplicabilitate în societatea rusă, influențele exercitate de către diferite curente/gânditori asupra curentului marxist, precum și transmutările la care marxismul a fost supus de către leninism ori stalinism.

Cu referire la aspectele enunțate anterior, analiza comparată ce va avea în vedere cele două entități statale se va axa mai ales pe aspectele de ordin ideologic, pe diferențele doctrinare ce au ieșit în evidență în anumite perioade, mai ales anii șaizeci și optzeci ai secolului trecut, când Uniunea Sovietică (prin Nikita Hrușciov și mai apoi Mihail Gorbaciov – ce au impus politici directoare de liberalizare sistemică, pe plan intern, cât și extern) și România (prin Nicolae Ceaușescu – politici caracterizate printr-un stalinism dogmatic, elemente naționaliste, de extremă dreapta, xenofobe) au adoptat politici diferite, aflându-se în anumite momente într-un conflict latent (se va încerca evidențierea, în cazul României, că politica externă purtată de către dictatorul român se afla în opoziție clară cu politicile interne impuse). Un alt aspect ce se dorește a fi analizat este reprezentat de către natura regimului stalinist de sorginte sovietică impus prin violență în România. Dincolo de caracterul ilegitim al regimului impus, se dorește a se evidenția rolul marginal jucat de către acest partid pe scena politică interbelică, precum și obediența manifestată față de sovietici.

O analiză atentă va accentua inclusiv factorul economic în cadrul regimurilor comparate, urmărindu-se gradul de analogie existent între sucombarea economică din anii optzeci și pierderea legitimității pe plan politic.

Revoluțiile ce au avut loc în întreg blocul comunist vor ocupa un loc aparte în proiectul ce se dorește a fi realizat, accentuându-se elementele ce au contribuit la o astfel de desfășurare de forțe, cazul României ocupând un loc special (încercându-se o elucidare a cauzelor ce au contribuit la caracterul violent al revoluției din 1989).

Cu referire la structura propriu-zisă ce se regăsește în cadrul acestei teze, se poate evidenția faptul că s-a încercat o analiză comparată asupra comunismului din cele două state. Astfel, în primul capitol, denumit ”Marxismul și comunismul de tip sovietic”, accentul a fost pus, în prima parte, pe evidențierea carcteristicilor definitorii ale conceptului de ”ideologie” la Karl Marx, pe o analiză a principalelor curente/precursori ai marxismului, fundamentală în această primă parte a lucrării fiind reliefarea diferențelor de natură conceptuală existente între marxism și leninism, precum și analiza ascensiunii lui Lenin și a revoluției din 1917. Prima parte se încheie cu un eseu asupra impactului avut de către marxist-leninism în secolul XX, și implicit, a rolului îndeplinit de Lenin în această ascensiune.

Capitolul al doilea, intitulat ”Stalinismul în U.R.S.S. și România”, propune o analiză asupra stalinismului, atât pe plan ideologic, cât și istoric, axându-se pe principalele caracteristici ale regimului. Demersul privind analiza comparată se desfășoară în acest cadru prin reliefarea rolului fundamental avut de către Uniunea Sovietică în instaurarea violentă a comunismului în România. Totodată, analiza se va axa pe sublinierea trăsăturilor specifice stalinismului românesc, în perioada lui Gheorghe Gheorghiu – Dej, precum și pe modalitatea în care au evoluat relațiile româo-sovietice în această perioadă.

Capitolul al treilea, cu titlul ”Epoca «totalitarismului inerțial»”, surprinde perioada de destalinizare, marcată de o serie de revolte în blocul comunist, legitimitatea regimurilor fiind pusă sub semnul întrebării. Însă, după perioada hrușciovistă, una caracterizată de o serie de reforme, în Uniunea Sovietică vine o perioadă marcată de ”stagnare” pe plan politic și economic. Situația României în această perioadă ar putea fi analizată pornind de la faptul că în cazul nostru nu a avut loc niciun proces de destalinizare, cu toate că atât Dej, cât mai ales Nicolae Ceaușescu, s-au bucurat de o imagine foarte bună în Occident. Asistăm, pe lângă o ieșire treptată de sub influența directă a Moscovei, la o reluare a stalinizării în anii șaptezeci, o definire a unui dictaturi personale, pe lângă o implementare a unor elemente ideologice specifice extremei drepte interbelice în ideologia, propaganda oficiale.

Capitolul al patrulea, denumit ”«Deceniul prăbușirii» comunismului”, reprezintă o încercare de realizare a unei radiografii a blocului comunist, în mod special României și URSS-ului, în special a contextului economic și politic, a sucombării economice și politice a regimurilor, pe lângă presiunea exercitată de către elitele nemulțumite de situația existentă. De asemenea, cazul României, unul oarecum aparte prin revoluția violentă și stalinismul radical – dogmatic cu elemente doctrinare ale extremei drepte, caracterizat de un control total al clanului Ceaușescu (comunism dinastic – asemănător regimurilor asiatice), merită o atenție deosebită pe filieră analitică.