Politica în Domeniul Agriculturii

INTRODUCERE

Întrepătrunderea puterincă dintre economic, social, politic, ecologic, dublată de tendinţa spre globalizare, constituie caracteristica esenţială a societăţii contemporane, care determină modificări substanţiale în modul de funcţionare a structurilor sale.

Viaţa economică nu mai poate fi pusă în mişcare, nici în cele mai liberale economii, doar de mecanismele pieţei, după principiul „laissez-faire”, fără a risca apariţia unor disfuncţionalităţi şi sincope în economie şi societate.

„Mâna nevăzută”, ca reglator al economiei, invocată de Adam Smith, nu exclude, nici chiar în concepţia sa, implicarea şi intervenţia puterii publice pentru a preveni şi eventualele dezacorduri dintre interesele diferitelor categorii de agenţi şi interesele majore ale societăţii.

Printre domeniile în a căror evoluţie se implică puterea publică un loc aparte revine agriculturii. Chiar dacă dimensiunile şi modalităţile sunt diferite, intervenţiile statului în agricultură sunt prezente în toate ţările, indiferent de nivelul de devoltare şi potenţialul lor agricol.

Preocupările, ideile, acţiunile, metodele de implicare a puterii publice în procesele specifice agriculturii se concentrează în ceea ce teoria şi practica economică au consemnat de-a lungul timpului, ca fiind „politica agricolă”.

CAPITOLUL I

POLITICA AGRICOLĂ ÎN ROMÂNIA

1.1. NOŢIUNI GENERALE

Într-o accepţiune foarte generală, politica agricolă sau agrară desemnează ansamblul de principii, mijloace şi acţiuni prin care se realizează obiectivele generale ale statului în domeniul agriculturii

Problemele dezvoltării în ansamblu şi perspectivele agriculturii ca sector al economiei se regăsesc în politica agricolă a statului, care o gestionează şi o realizează prin organisme specifice.

De la nivelul economiei şi al sistemului social, politica agricolă poate avea mai multe accepţiuni:

- obiectiv al politicii economice a statului în domeniul agriculturii;

- componentă importantă a politicii social-economice în care se reflectă atitudinea sau modul de raportare a puterii publice faţă de o largă categorie socială ocupată în agricultură;

- strategie a Guvernului în domeniul agriculturii;

- manifestare a unor orientării doctrinare prin care se concretizează concepţii, teorii referitoare la economia agricolă.

Politica agricolă este o componentă majoră a politicii economice structurale a statului, care dă expresie opţiunii principalelor forţe sociale privind starea şi perspectivele agriculturii în cadrul economiei naţionale.