Cuprins
- INTRODUCERE 4
- CAPITOLUL I
- POLITICA AGRICOLĂ ÎN ROMÂNIA 5
- 1.1. NOŢIUNI GENERALE 5
- 1.2. PREZENTAREA DOMENIULUI DE ELABORARE A POLITICII PUBLICE 6
- 1.3. PRODUCŢIA VEGETALĂ 10
- 1.3.1. Cereale 10
- 1.3.2. Oleaginoase 12
- 1.3.3. Alte culturi agricole 13
- 1.3.4. Viticultura 13
- 1.4. POLITICI DE SUSŢINERE A AGRICULTURII 14
- 1.4.1. Politica de preţuri 15
- 1.4.2. Subvenţionarea şi finanţarea agriculturii 16
- 1.4.3. Politica agricolă comercială 18
- CAPITOLUL II
- EVOLUŢIA ISTORICĂ A POLITICII ÎN DOMENIUL AGRICULTURII 19
- 2.1. EVOLŢIA POLITICII AGRARE ÎN ROMÂNIA 19
- 2.2. REFORMELE AGRARE 20
- CAPITOLUL III
- POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ 23
- 3.1. NOŢIUNI GENERALE 23
- 3.2. REGLEMENTĂRI PRIVIND PRODUSELE ŞI MĂRFURILE AGRICOLE 27
- 3.2.1. Cereale 27
- 3.2.2. Orez 29
- 3.2.3. Zahăr şi izoglucoză 31
- 3.2.4. Seminţe de oleaginoase 32
- 3.2.5. Proteaginoase 33
- 3.2.6. Furaje uscate 33
- 3.2.7. Fructe şi legume proaspete 34
- 3.2.8. Fructe şi legume prelucrate 35
- 3.2.9. Plante vii şi produse de floricultura 36
- 3.2.10. Tutun brut 36
- CONCLUZII FINALE 38
- BIBLIOGRAFIE 39
Extras din licență
INTRODUCERE
Întrepătrunderea puterincă dintre economic, social, politic, ecologic, dublată de tendinţa spre globalizare, constituie caracteristica esenţială a societăţii contemporane, care determină modificări substanţiale în modul de funcţionare a structurilor sale.
Viaţa economică nu mai poate fi pusă în mişcare, nici în cele mai liberale economii, doar de mecanismele pieţei, după principiul „laissez-faire”, fără a risca apariţia unor disfuncţionalităţi şi sincope în economie şi societate.
„Mâna nevăzută”, ca reglator al economiei, invocată de Adam Smith, nu exclude, nici chiar în concepţia sa, implicarea şi intervenţia puterii publice pentru a preveni şi eventualele dezacorduri dintre interesele diferitelor categorii de agenţi şi interesele majore ale societăţii.
Printre domeniile în a căror evoluţie se implică puterea publică un loc aparte revine agriculturii. Chiar dacă dimensiunile şi modalităţile sunt diferite, intervenţiile statului în agricultură sunt prezente în toate ţările, indiferent de nivelul de devoltare şi potenţialul lor agricol.
Preocupările, ideile, acţiunile, metodele de implicare a puterii publice în procesele specifice agriculturii se concentrează în ceea ce teoria şi practica economică au consemnat de-a lungul timpului, ca fiind „politica agricolă”.
CAPITOLUL I
POLITICA AGRICOLĂ ÎN ROMÂNIA
1.1. NOŢIUNI GENERALE
Într-o accepţiune foarte generală, politica agricolă sau agrară desemnează ansamblul de principii, mijloace şi acţiuni prin care se realizează obiectivele generale ale statului în domeniul agriculturii
Problemele dezvoltării în ansamblu şi perspectivele agriculturii ca sector al economiei se regăsesc în politica agricolă a statului, care o gestionează şi o realizează prin organisme specifice.
De la nivelul economiei şi al sistemului social, politica agricolă poate avea mai multe accepţiuni:
- obiectiv al politicii economice a statului în domeniul agriculturii;
- componentă importantă a politicii social-economice în care se reflectă atitudinea sau modul de raportare a puterii publice faţă de o largă categorie socială ocupată în agricultură;
- strategie a Guvernului în domeniul agriculturii;
- manifestare a unor orientării doctrinare prin care se concretizează concepţii, teorii referitoare la economia agricolă.
Politica agricolă este o componentă majoră a politicii economice structurale a statului, care dă expresie opţiunii principalelor forţe sociale privind starea şi perspectivele agriculturii în cadrul economiei naţionale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politica in Domeniul Agriculturii.doc