Reclama Politică - Element Indispensabil al Vieții Politice Contemporane

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Elemente de reclamă politică, care este o formă a comunicării politice, pot fi regăsite în toate epocile istorice de dezvoltare şi evoluţie a vieţii social-politice. Astfel, vestitorii din Roma antică aduceau la cunoştinţă cetăţenilor informaţii privind treburile obşteşti, recrutau mercenari în armată şi îi îndemnau pe cetăţeni să-şi dea voturile pentru anumiţi candidaţi în senat. Pe pereţii unei clădiri din Pompei s-au descoperit inscripţii cu caracter de reclamă politică, care transmiteau următorul mesaj: „Votaţi-l pe Marcus Publius Furius care este un om bun şi pentru care merită să votaţi”.

Actualitatea acestui studiu derivă în primul rînd din rolul tot mai major care îi revine reclamei politice în perioada contemporană unde informaţia a devenit unul din principalele produse de consum. Într-adevăr, reclama politică reprezintă în sine o activitate ce urmăreşte difuzarea unor informaţii şi idei de factură politică şi care are drept finalitate exercitarea unei influenţe asupra conştiinţei maselor. Altfel spus, scopul reclamei constă în a intui comportamentul alegătorilor şi în al influenţa în beneficiul propriu, urmărind totodată ca procesul influenţării să nu fie sesizat de mase.

Începînd cu a doua jumătate a secolului XX reclama politică s-a transformat într-un element indispensabil al vieţii politice, al luptei concurenţiale date între subiecţii sistemului politic, reclama fiind modalitatea prin intermediul căreia candidatul dezvăluie publicului larg virtuţile şi atuurile de care dispune. Practic, lipsa reclamei politice în favoarea unui anume candidat pur şi simplu îl anihilează în lupta concurenţială, indiferent de suma calităţilor nobile de care dispune [70, p.24].

Actualitatea lucrării de faţă este motivată şi de faptul că pentru practica politică a Republicii Moldova reclama politică este un fenomen relativ nou. Dinamica impetuoasă a schimbărilor social-politice care s-au produs în ţara noastră la sfîrşitul anilor ’80 începutul anilor ’90 ai secolului XX, urmate de instaurarea şi consolidarea pluripartidismului au modificat în mod cardinal regulile şi normele jocului politic. După decenii întregi de totalitarism, de dictatură a unui singur partid, de oprimare a cugetării libere, de mimare a alegerilor cetăţeanul moldovean s-a văzut promovat în rolul de arbitru al unei multitudini de actori politici, viitorul politic al cărora era în dependenţă directă de capacitatea lor de seducţie şi convingere exercitate asupra sa. Aptitudinea de a seduce şi convinge cu succes necesita la rîndul său aplicarea unor noi tehnici şi procedee, adică, în speţă, ceea ce numim reclamă politică.

Actualitatea temei investigate este condiţionată şi de faptul că problematica reclamei politice, atît sub aspect teoretic cît şi al praxisului, este insuficient abordată de către specialiştii în ştiinţe politice din Republica Moldova.

Gradul de studiere a temei. Tematica ce ţine de actualitatea, importanţa, esenţa, funcţiile, tipologizarea reclamei politice este tratată în lucrările mai multor specialişti în comunicare politică, marketing politic, tehnologii electorale, tehnologii de creare a imaginii. Aceste lucrări conţin un bogat material empiric şi reprezintă un valoros fond de analiză sistemică. Gama vastă a problemelor legate de reclama politică a fost abordată de aşa autori ca S. Albouy, J.P. Bobin, M. Bongrand, M. Charlot, E. Egorova-Gantman, J. Gerstle, Ph.-J. Maarek, E. Morozova, G. Pocepţov, ca să dăm numai cîteva nume.

Astfel, dintre studiile relevante merită a fi menţionată lucrarea lui Maarek Philippe-Joseph „Communication et marketing de l’homme politique”, ce se vrea a fi un demers global în materie de comunicare politică şi marketing politic, un ghid pentru oamenii politici şi aspiranţii la preluarea puterii [22]. Lucrarea de căpătîi a lui M. Bongrand, creatorul marketingului politic în Franţa, „Le marketing politicien: Grandeur et decadence des strategies de pouvoir” [7] încearcă să găsească răspuns la întrebări precum care este viitorul politicii văzut prin prisma excesului de zel în utilizarea tot mai avidă a materialelor cu caracter publicitar în viaţa politică şi dacă nu care cumva aceasta ar fi în stare să afecteze interesul naţional. Un amplu studiu asupra reclamei politice este întreprins de Garcia Ruescas în lucrarea sa „Publicidad y propaganda politica” [16], în care încearcă să delimiteze elementele de reclamă politică de propaganda politică.

Merită a fi evidenţiată de asemenea şi contribuţia adusă de specialiştii ruşi în elucidarea diferitor probleme legate de reclama politică şi în special aportul lor realizat în procesul înţelegerii şi clarificării diferitor aspecte ce ţin de particularităţile acestui fenomen în spaţiul ex-sovietic. Astfel, aspecte cu caracter practic ale reclamei politice sunt abordate în lucrările unor aşa autori ca O. Berezkina, A. Djabasov, A. Kovler, S. Lisovschi.

Nici în Republica Moldova problematica legată de reclama politică nu a fost omisă de cercetătorii din domeniul ştiinţelor politice. Într-o măsură mai mare sau mai mică aspecte care manifestă tangenţă cu reclama politică sînt tratate într-un şir de articole ştiinţifice de către colaboratorii Catedrei Ştiinţe Politice şi Educaţie Civică a Universităţii de Stat din Moldova şi sînt publicate în revista ştiinţifică „MOLDOSCOPIE”(Probleme de analiză politică). S-au preocupat de această tematică cercetătorii Gh. Rusnac, V. Moşneaga, R. Tănase, A. Margarint, C. Solomon, A. Peru, P. Varzari, S. Tăbîrţă. Putem evidenţia, astfel, studiile efectuate de V. Moşneaga, Gh.Rusnac care analizează alegerile prin prisma strategiilor şi tehnologiilor electorale, A.Peru care întreprinde o investigaţie privind strategiile de imagine în campania electorală, R. Tănase cu investigaţii în domenii ca impactul mass-media asupra campaniilor electorale, C. Solomon care abordează problematica culturii politice în Moldova.