Regimul Concentrationar Communist din România în Perioada 1950-1955

Prezenta lucrare este structurata pe trei capitole. În primul capitol am considerat ca este necesar sa prezint legislatia cu caracter represiv, dupa instaurarea regimului comunist, care a facut posibila aparotia unitatilor, coloniilor, lagarelor de munca si nu in ultimul rând penitenciarelor. Principala sursa de informatie pentru prezentarea legislatiei represive este una stiintifica, si anume volume de documente de arhiva.

Uramatorul capitol “Penitenciarele ca forma de detentie”, va cuprinde generalitati despre regimurile din cele mai importante unitati de acest gen: Gherla, Aiud, Jilava, Miercurea Ciuc. Pentru aceasta am apelat cu precadere la literatura memorialistica.

Al treilea capitol intitulat : “ Penitenciarul Sighet reflectat in literatura memorialistica”, este si nucleul lucrarii si trateaza regimul concentrationar communist, detaliat, în penitenciarul Sighet intre anii 1950-1955. Acest capitol se bucura de cea mai mare importanta, deoarece la Sighet, a fost lichidata elita politica româneasca interbelica. Structura acestui capitol este formata din cinci subcapitole, fiecare subcapitol prezentând câte un element, o particularitate a cunoscutului penitenciar. Dupa cum reiese si din titlul capitolului, principala sursa de informatie este literature memorialistica. Primul subcapitol este un scurt istoric si o prezentare generala a cladirii inchisorii si va prezenta intrebuintarile acestei cladiri de la construirea ei si pana la aceasta data. Al doilea subcapitol prezinta regimul alimentar la care erau supusi detinutii, va arata modul cum erau exterminati detinutii prin înfometare. Subcapitolul al treilea urmareste sa prezinte personalul închisorii si relatia detinutiilor cu acestia. Uramatorul subcapitol, al patrulea, expune regimul disciplinar în acest penitenciar, viata de zi cu zi a detinutilor cu reguli stricte de respectat. În subcapitolul cinci, si ultimul, ne-am propus sa prezentam mrile personalitati care au fost închise la Sighet, atât din domeniul politic cât si religios.

....

Legislatia cu caracter represiv

Proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947, reprezenta-în planurile comuniste de instsurare a unui regim totalitar- încheierea unui ciclu revolutionar al asa-numitei desavârsiri a prefacerilor burghezo-democratice, neteyind calea unor schimbari socialiste. Acestea însemnau asimilarea totala a modelului sovietic de stat si societate rpintr-o guvernare în numele clasei muncitoare, exercitata prin partdul unic, în februarie 1948 creându-se Partidul Muncitoresc Român. Comunistii au urmarit impunerea unei puteri totalitare care sa atinga nu numai varful politic al acesteia, ci si, mai ales, baza economica, au aplicat pretutindeni dictonul “ divide et impera”. Cu alte cuvinte, si+au atacat adversarii în mod selectiv si succesiv, operând aliante conjuncturale cu cei mai slabi si în plan social, când substituiti în pretinsi aparatori ai intreselor unei parti a taranimii, cu deosebirea celei sarace, i-a atâtat împotriva mosierilor si chiaburilor,satisfacându-le momentan apetitul de proprietate.

Regimul politic al democratiei populare, chiar în primele momente de dupa instalare, se stapânea relativ trainic în zonele urbane. Aici domina absolut nu numai prin constituirea si organizarea fortelor lui represive de inspiratie sovietica, ci si prin îngustarea si chiar lichidarea spatiului de activitate economica a fortelor pietei libere. În 1949, satele scapau însa în mare masura de sub controlul autoritatilor comuniste. România era înfatisata ca o societate în care se purta o lupta apriga pentru consolidarea cuceririlor democratice ale clasei muncitoare în directia socialismului.

Începând înca din 1948-1949 autoritatile comuniste au pus bazele sistemului legislativ, iar dupa 1950 legislatia a fost completata în functie de interesele de moment ale regimului comunist. Motivatiile aparitiei unitatilor, lagarelor de munca fortata si a penitenciarelor erau explcate în articolul 1 din Decretul numarul 6 din 14 ianuarie 1950: “pentru reeducarea elementelor dusmanoase R.P.R. si în vedere pregatirii si injcadrarii lor în viata sociala în conditiile democratiei populare si construirii socialismului” Conform acestui articol, în lagarele de munca puteau fi trimisi:

a) “ei care prin faptele sau manifestarile lor, direct sau indirect, primejduiesc sau încearca sa primejduiasca regimul de democratie populara, îngreuneaza sau încearca sa îngreuneze construirea socialismului în R.P.Româna, precum si cei care, în acelasi mod, efaimeaza puterea în stat sau organelle sale, daca aceste fapte nu constitue sau nu pot constitui, prin analogie, infractiuni;”

b) “ondamnatii petru infractiuni împotriva R.P.Româna care la expirarea executarii pedepsei nu se dovedesc a fi reeducati. “

Trimiterea în unitatile de munca se facea prin Decizia Ministerului Afacerilor Interne. Durata detentiei în aceste unitati de munca era stabilita de la 6 luni la 2 ani. Ea putea fi redusa sau prelungita, darn u putea depasi 5 ani. Parasirea unitatilor de munca, fara o autorizatie scrisa în prealabil, se pedepsea cu închisoarea corectionala de la 6 luni la 5 ani.