Regimul Politic din România după 1989

Licență
8/10 (1 vot)
Conține 6 fișiere: doc
Pagini : 66 în total
Cuvinte : 21561
Mărime: 129.71KB (arhivat)
Cost: 10 puncte
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Adrian Gorun

Cuprins

Introducere 2

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE 4

1.1. Noţiunea de regim democratic 4

1.2. Clasificarea regimurilor politice 7

1.2.1. Regimurile nedemocratice 7

1.2.1.1. Regimurile totalitare 8

1.2.1.2. Regimurile autoritare 9

1.2.2. Regimurile democratice 13

1.3. Puterea politică 16

1.4. Regimul politic post-totalitar. Caracteristici 17

2. DEMOCRATIZAREA ŞI FAZELE EI; INSTITUŢIA PREŞEDINŢIALĂ 20

2.1. Alegerile prezidenţiale 24

2.2. Mandatele lui Ion Iliescu 28

2.3. Emil Constantinescu 32

3. PARLAMENTUL 36

3.1. Instituţia parlamentară 36

3.2. Originea parlamentelor 36

3.3. Funcţiile parlamentului 38

4. PARTIDELE POLITICE; PROBLEMA PLURIPARTIDISMULUI 42

4.1. Originea partidelor 42

4.2. Conceptul de partid politic; Partidele politice în România după 1990 – prezentare generală 45

5. GUVERNUL 50

5.1. Definirea puterii executive 50

5.2. Tipuri de cabinete 52

5.3. Formarea şi activitatea guvernelor României 53

Concluzii 62

Extras din document

Introducere

România post-decembristă a urmat un proces gradual de democratizare după revoluţia din decembrie 1989, care a dus la căderea dictaturii ceauşiste.

În fond, după 1989, regimul democratic instaurat, forma democratică a precedat şi a generat apariţia democraţilor. Chiar dacă după 1989 puteai avea impresia că nimeni nu a fost comunist sau antidemocrat, cea mai mare parte a noilor elite democratice s-a format cu timpul prin jucarea rolurilor în interiorul sistemului democratic, prin continua exersare şi internalizare a practicilor democratice.

Lucrarea de faţă, dedicată regimului politic din România după 1989 este structurată în jurul a 5 capitole: 1. Noţiuni introductive; 2. Democratizarea şi fazele ei; Instituţia Preşedinţială; 3. Parlamentul; 4. Partidele politice; Problema pluripartidismului; 5. Guvernul.

Primul capitol este dedicat unor noţiuni introductive referitoare la regimurile politice, clasificarea acestora, dar şi la o mai bună înţelegere a conceptului de putere politică, puterea nefiind considerată apanajul unui individ, ci ea aparţinând grupului. În ultima parte a primului capitol am subliniat trecerea de la regimurile nedemocratice la regimurile democratice.

Cel de-al doilea capitol continuă cu democratizarea şi fazele ei. Dacă toate sistemele politice pot deveni democratice, totuşi, şanse mari de a rămâne democratice au cele care sunt bogate, lăsând la o parte distribuţia mai mult sau mai puţin egală a bogăţiei. De asemenea, în acest capitol am atribuit un loc alegerilor prezidenţiale din perioada 1990-2004, făcând o comparaţie între regimul Iliescu şi cel al lui Constantinescu.

Capitolul destinat Parlamentului conţine date referitoare la originea parlamentelor, precum şi la funcţiile acestuia.

În cel de-al patrulea capitol, am definit conceptul de partid politic şi am realizat o prezentare generală a partidelor politice din România după 1990. Partidele politice au apărut ca entităţi dispunând de o realitate în sine, având o voinţă politică proprie, idee susţinută şi de faptul că, în activitatea lor, partidele influenţează formarea opiniei publice.

Ultimul capitol creionează puterea executivă în România, precum şi tipurile de cabinete. În ultima parte a acestui capitol am realizat o trecere în revistă a activităţii guvernelor în perioada 1989-2004.

Peisajul general al câmpului politic românesc poate fi cu dificultate sintetizat în formule care să nu necesite o argumentaţie mai elaborată. Observaţia esenţială este aceea că societatea românească şi sistemul ei politic nu constituie un caz excepţional, România nu este nici „ţara tuturor posibilităţilor”, nici „ca la noi la nimeni”, sau, în orice caz nu este singura. Ea este diferită în mod evident de statele occidentale, are caracteristici regionale prin care se apropie de una sau alta din societăţile comuniste.

CAPITOLUL 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. Noţiunea de regim politic

Noţiunea de regim politic a apărut pentru prima dată, în cadrul şcolii instituţionaliste, fiind folosită atât de jurişti cât şi de politologi, sociologi sau istorici. În funcţie de metodele propriei discipline, conceptului i se dă o determinare proprie. Într-o formă sintetică, dar prea puţin analitică, regimul politic desemnează modul de guvernare a unui stat şi cadrul constituţional de exerciţiu al puterii. În teoria juridică noţiunea de regim politic este asociată altor concepte: structură de stat, formă de guvernământ şi este subsecventă conceptului formă de stat. Noţiunea de „formă de stat” este utilizată în mod obişnuit în tratatele de drept constituţional pentru a desemna modalităţile în care se poate înfăţişa puterea de stat constituită pe un teritoriu determinat. „Forma de guvernământ, în sens restrâns, indică procedeul de alcătuire şi formare a organelor supreme, căile prin care îşi îndeplinesc aceste autorităţi rolul. În sens larg, forma de guvernământ desemnează modul de formare şi organizare a instituţiilor statului, caracteristicile şi principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea, în special dintre organul legiuitor şi organele executive, inclusiv şeful statului” .

„Noţiunea de regim politic nu şi-a pierdut nici actualitatea, nici utilitatea, chiar dacă unele discipline socio-politice îi acordă o atenţie superficială. Dar secolul al XX-lea şi începutul secolului actual sunt marcate de războaie ale regimurilor, cel de-al doilea război mondial, conflictele regionale, conflictele dintre civilizaţiile occidentale şi terorism etc. reprezentând, în esenţa lor, conflicte între democraţii şi totalitarisme” . Este de reţinut aspectul că majoritatea analiştilor politici înţeleg regimul politic ca regimul exercitării puterii politice.

Sociologia politică şi filosofia politică au luat adeseori în discuţie problematica politicului, insistând pe o epistemologie corectă a acestuia. Mai mult, noţiunea de regim politic nu trebuie să opună „punctul de vedere al actorului” şi „punctul de vedere al spectatorului”, adică sfera acţiunii şi sfera cunoaşterii.

Politicul a fost identificat cu conceptul de putere, ridicat la rangul de sistem (David Easton), sau confundat cu dominaţia.

David Easton este primul cercetător care a încercat şi, în mare măsură a reuşit să abordeze politicul în spiritul teoriei sistemice. David Easton propune câteva categorii fundamentale de analiză a politicului ca sistem:

a) sistemul politic este un sistem deschis, care interacţionează cu celelalte sisteme care compun mediul;

b) sistemul politic dispune de mecanisme prin care încearcă să se adapteze la mediu;

c) sistemul politic poate fi definit ca un ansamblu de interacţiuni prin care, prin intermediul autorităţii, valorile sunt repartizate în cadrul unei societăţi. „Acesta este elementul care diferenţiază şi distinge un sistem politic de celelalte sisteme aflate într-o strânsă conexiune în mediul societal. Sistemul politic trebuie să fie capabil să repartizeze, în mod raţional, valorile într-o societate” .

O anumită aversiune a sociologiei faţă de noţiunea de regim s-a extins şi resimţit şi asupra unui inventar al regimurilor politice, cu toate că preocupări în domeniul clasificării au existat în filosofia lui Platon, Aristotel şi Polybius (aceştia erau preocupaţi deopotrivă de caracteristicile regimurilor politice, cât şi de meritele lor). În baza a două criterii – numărul de guvernanţi şi criteriul binelui – toate clasificările erau normative şi descriptive: era de la sine înţeles că trebuiau făcute departajări, că un regim era, prin natura sa rânduit după o anumită idee a binelui şi a dreptăţii, dar el suscita, de asemenea, forme degenerate şi corupte. Filosofia antică ştia să deosebească o republică de o tiranie.

Separarea descriptivului de normativ la nivelul ştiinţei politice moderne reprezintă, cum afirmă Baudouin, refuzul unui demers similar celui din antichitate. Aceasta şi în condiţiile „prejudecăţii relativiste” dominante la nivelul ştiinţelor sociale care exclude ideea că unele regimuri sunt mai dorite decât altele, în măsura în care „o clasificare inteligentă” a regimurilor politice nu poate fi realizată în absenţa:

a) unei entităţi de măsură cu valoare universală

b) unui sistem de criterii în baza cărora să se poată realiza ierarhizări.

„Ştiinţa politică este preocupată mai puţin de a demonstra că un regim politic este

mai bun decât altul şi mai mult de recunoaşterea coexistenţei regimurilor politice, de expunerea diversităţii societăţilor politice şi complexităţii experienţelor istorice” . Baudouin vorbeşte despre necesitatea unei sociologii istorice a regimurilor politice prin care se realizează înţelegerea acestora, exemplificând prin lucrările francezului Guz Hermet. Acesta a dezvoltat domeniul „sociologiei construcţiilor democratice”, analizând sistemul factorilor istorici, culturali, religioşi, economici şi sociali „care explică de ce invenţia democratică s-a dezvoltat în anumite ţări, în timp ce altele manifestă faţă de ea o intoleranţă durabilă” .

Totuşi, istoria reprezintă martorul de control asupra valorilor şi utilităţilor diferitelor societăţi politice. „Dintr-un anumit punct de vedere acest sfârşit de secol (sec. XX, n.a.) este extraordinar de clarificator. Epuizarea utopiilor totalitare, pe de o parte, tendinţa spre universalizare a ideii democratice, pe de alta parte, conferă legitimitate şi o transparenţă inedită unei laturi simple şi semnificative: cea care pune faţă în faţă „regimurile democratice” şi „regimurile non-democratice” .

Sistemul politic reprezintă, în contextul înaltei diviziuni a activităţii sociale, forma dobândită a organizării şi conducerii societăţii. Apare deci dintr-o necesitate specifică societăţii umane, aceea de a-şi construi unul din reperele fundamentale ale existenţei: conducerea.

Bibliografie

Abraham, Florin, România de la comunism la capitalism, Editura Tritonic, Bucureşti, 2006.

Barbu, Daniel, Şapte teme de politică românească, Polis, Bucureşti, 1997.

Bulai, Alfred, Mecanismele electorale ale societăţii româneşti, Editura Paideia, Bucureşti, 1999.

Dahl, Robert, Democraţia şi criticii săi, Institutul European, Iaşi, 2002.

Datculescu, Petre şi Liepelt, Klaus, Renaşterea unei democraţii. Alegerile din România de la 20 mai, Coresi, Bucureşti.

Flonta, Dan, Remanieri guvernamentale după 1989, Sfera Politicii, nr. 102-103/2003.

Gallagher, Tom, Furtul unei naţiuni, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004.

Gorun, Adrian, Introducere în ştiinţa politică, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003.

Gorun, Adrian, Teorie politică, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2002.

Gorun, Adrian, Puterea politică şi regimurile politice, Ed. Bibliotheca, Târgovişte, 2006.

Gorun, Adrian, Politicul şi ştiinţa politică, Ed. Bibliotheca, 2006.

Gorun, Adrian, Politicul şi puterea, Ed. Expert, Bucureşti.

Gorun, Adrian, Stasiologie şi sisteme electorale, Ed. Clusium, Cluj-Napoca, 2005.

Gorun, Adrian, Partidele politice în România post-1989 (culegere de texte fundamentale, informaţii şi date), Editura „Academica Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2008.

Gorun, Adrian, Alegeri generale şi locale după 1990 în judeţul Gorj, Editura „Academica Brâncuşi”, Târgu-Jiu, 2010.

Huntington, Samuel P., Ordinea politică a societăţilor în schimbare, Editura Polirom, Iaşi, 1999.

Mathews, David, Politica pentru fiecare. Să găsim o voce publică responsabilă, Ediţia a II-a, 1999.

Morar, Filon, Reprezentarea politică: actori şi autori, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001.

Morar, Filon, Democraţia privilegiilor. Alegerile aleşilor în România, Editura Paideia, Bucureşti, 2001.

Radu, Alexandru, Partidele româneşti după 1999, Ed. Paideia, Bucureşti, 2003.

Pasquino, Gianfranco, Curs de ştiinţâ politică, Institutul European, Iaşi, 2002.

Puşcaş, Vasile, Negociind cu Uniunea Europeană, vol. 1-4, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

Şincai, Ovidiu, Preşedintele: monopol al puterii sau influenţă?, Sfera politicii, ianuarie 1994.

www.gov.ro

Preview document

Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 1
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 2
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 3
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 4
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 5
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 6
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 7
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 8
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 9
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 10
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 11
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 12
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 13
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 14
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 15
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 16
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 17
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 18
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 19
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 20
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 21
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 22
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 23
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 24
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 25
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 26
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 27
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 28
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 29
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 30
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 31
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 32
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 33
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 34
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 35
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 36
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 37
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 38
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 39
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 40
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 41
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 42
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 43
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 44
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 45
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 46
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 47
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 48
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 49
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 50
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 51
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 52
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 53
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 54
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 55
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 56
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 57
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 58
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 59
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 60
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 61
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 62
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 63
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 64
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 65
Regimul Politic din România după 1989 - Pagina 66

Conținut arhivă zip

  • Regimul Politic din Romania dupa 1989
    • Bibliografie (2).doc
    • Cuprins (2).doc
    • Introducere.doc
    • Pag (2).doc
    • Pag 2.doc
    • REG pol din rom dupa 1989 (1) (1) (1).doc

Alții au mai descărcat și

Regimul politic al României

REGIMUL POLITIC AL ROMANIEI INTRODUCERE De obicei, conceptul de „regim politic” este strâns legat de acela de „forma de guvernământ”. Uneori...

Partidele Politice în România după 1990

Nu exista democratie fara partide, dar reciproca insa nu este valabila: caci partidele nu pot garanta prin simpla lor existenta, democratia....

Reconstrucția societății civile în România post-comunistă

Introducere Expresia „societate civila” este tot mai des intalnita in discursul multor politicieni, in dezbaterile care au ca subiect diverse...

Italia

GENERALITǍŢI Republica Italiană (denumirea oficială) sau Italia este o ţară situată în sudul continentului Europa, ce constă în principal dintr-o...

Tranziția către democrație în România

Voi incerca in aceasta aceasta lucrare sa fac o analiza a procesului de democratizare din Romania, a tranzitiei de la comunism la democratie. Insa...

Regimuri politice democratice în statele occidentale - studiu de caz SUA

CAPITOLUL I. Democratia Democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii prin consultarea cetatenilor, tinand cont de...

Aderarea României și Bulgariei la UE

Aderarea României la Uniunea Europeană După 1989, România s-a aflat într-un moment istoric în care s-au pus bazele pentru dezvoltarea durabilă a...

Reconfigurarea elitelor comuniste în spațiul politic postcomunist românesc

I. Introducere. Lucrarea de fata are in vedere urmarirea modului in care elita comunista s-a reconfigurat pe scena politica romaneasca dupa...

Te-ar putea interesa și

Regimul politic al României

REGIMUL POLITIC AL ROMANIEI INTRODUCERE De obicei, conceptul de „regim politic” este strâns legat de acela de „forma de guvernământ”. Uneori...

Drepturile Omului

INTRODUCERE: Drepturile omului, o problemă care domină întreaga societate, o problemă care nu face altceva decât să scoată în evidenţă efectele...

Țiganii în România

INTRODUCERE Prin acest proiect am dorit să prezentăm povestea unui popor rătăcitor, care, în Evul Mediu ajunge in Balcani şi apoi, treptat, se...

Reconfigurarea elitelor comuniste în spațiul politic postcomunist românesc

I. Introducere. Lucrarea de fata are in vedere urmarirea modului in care elita comunista s-a reconfigurat pe scena politica romaneasca dupa...

Păstrarea patrimoniului cultural al Bucureștiului

Introducere Bucureşti este capitala României, cel mai mare oraş şi principalul centru politic, administrativ, economic, financiar, bancar,...

Formarea Uniunii Europene

Cap.I FORMAREA UNIUNII EUROPENE I.1 Demarajul constructiei europene dupa al doilea razboi mondial La sfârsitul celui de-al doilea razboi...

Percepția Mediului de Securitate Intern din Perspectiva Apartenenței la NATO

Coordonate ale politicii externe şi de securitate promovată de România Majoritatea statelor din lumea dezvoltată sunt democraţii. Deşi există o...

Apariția și evoluția asigurărilor sociale în România

INTRODUCERE Asigurarile sociale constituie unul din mijloacele de garantare si realizare a drepturilor constitutionale ale cetatenilor. Ele sunt o...

Ai nevoie de altceva?