Sistemul Electoral

CAP. I. PREZENTAREA SISTEMULUI ELECTORAL ROMÂNESC ŞI EVOLUŢIA ACESTUIA DUPĂ 1989

1.1 Noţiunea de sistem electoral

Conceptul de sistem electoral este unul controversat în doctrina de specialitate. Majoritatea celor care abordează tematica electorală, definesc conjunctural sistemul, tipurile de scrutin, formulele ori metodele de atribuirea a mandatelor, astfel încât, în cele mai multe cazuri, nu rezultă cu claritate, dacă se vorbeşte de unul şi acelaşi aspect ori dacă s-ar impune un tratament disjunctiv, în context.

Complexitatea instituţiei este dată nu numai de importanţa ei, în ceea ce priveşte desemnarea reprezentanţilor poporului pentru exercitarea puterii, dar şi de multiplele sensuri atribuite conceptului de sistem electoral.

Sistemele electorale reprezintă ansamblul normelor juridice şi procedurale care definesc condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru exercitarea de către cetăţeni a drepturilor politice fundamentale, dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales, garanţii care asigură suportul practic al exercitării lor, regulile de organizare şi desfăşurare practică scrutinului, precum şi principiile şi mecanismele de atribuire a mandatelor în urma alegerilor

Normele electorale sunt definite de profesorii Ioan Muraru şi Elena Simina Tănăsescu drept: „acele norme juridice care reglementează relaţiile referitoare la alegerea prin vot a deputaţilor, senatorilor, şefului de stat şi autorităţilor locale” , evidenţiind că acesta sunt studiate fie sub denumirea de sistem electoral, fie sub cea de drept electoral, fie sub alte denumiri.

În ceea ce ne priveşte, suntem de acord, fără rezerve, cu ideea abordării acestora

într-o ramură distinctă de drept, respectiv, aceea de drept electoral.

În concepţia profesorului Ion Deleanu , sistemul electoral reprezintă ansamblu de norme juridice, articulate şi ierarhizate, având ca obiect de reglementare dreptul de a alege şi de a fi ales în organele reprezentative ale puterii, inclusiv dreptul de a revoca pe cei aleşi, principiile sufragiului, modul de organizare şi desfăşurare a alegerilor şi de stabilire a rezultatului votării.

Sistemul electoral a mai fost definit şi ca ansamblul de proceduri necesare legitimării exerciţiului puterii sau ca un element fundamental în procesul reprezentării politice În concepţia noastră, sistemul electoral cuprinde normele juridice care stabilesc drepturile electorale şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, modul de reglementare şi organizare al alegerilor, precum şi atribuţiile autorităţilor statale implicate în acest proces.

Conform Constituţiei României, „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum” de aceea sistemul electoral românesc trebuie să ţină seama de următoarele aspecte :

- Cu toate că suveranitatea este naţională, ea nu aparţine naţiunii, titularul ei este poporul. Din acest motiv, deputaţii şi senatorii, în exercitarea mandatului, nu se află în serviciul naţiunii, ci în serviciul întregului popor;

- Suveranitatea nu poate fi înstrăinată, iar guvernanţilor li se încredinţează doar exerciţiul ei. Aceasta mai este şi indivizibilă, neputând fi divizată în părţi distincte, pentru a fi realizată în nume propriu;

- Organele reprezentative sunt intermediari prin care poporul îşi exercită suveranitatea;

- Parlamentarii nu pot fi revocaţi din funcţia în care au fost aleşi, mandatul imperativ fiind considerat nul;

- Suveranitatea naţională se exercită şi prin referendum, realizându-se astfel o democraţie semidirectă în România.