Verificarea culorii restaurărilor ceramice prin metode colorimetrice

1. B. D. Dorohoi, “Culoarea” ed. Ştefan Procopiu 2001

2. B. P. Mureşan, “Culoarea în viaţa noastră”, ed. Cereş, Bucureşti 1988

3. B. C. Vodă, “Ştiinţele naturii”, ed. Aramis, Bucureşti

4. Arborele lumii

5. B. D. Borzea, “Ceramica în stomatologie”, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000

PARTE GENERALĂ

I. Culoarea

1. Generalităţi

Simbolismul cosmic al culorilor este regăsit la zeităţile din multe cosmogonii. Mulţi dintre indienii din America de Nord asociază fiecăruia dintre cele 6 sectoare cosmice o culoare sacră. Aproape de sol se regaseşte albul care indică zorile, peste alb era aşternut albastrul (culoarea va apărea sub forma peluzei), pentru a remarca dimineaţa, peste albastru era galbenul, simbol al asfinţitului şi deasupra se afla negrul, simbol al nopţii.(2)

Amerindienii realizează urmatoarele concepţii: galben–nord albastru-vest, roşu-sud, alb-est, zenitul-multicolor, negrul-pământul.(2)

La populaţiile maya, patru culori desemnează geniile celor 4 puncte cardinale care dominau pământul şi inspirau sentimentele omului, realizându-se o “mică” inversiune a rolului culorilor. Astfel: albului îi corespunde nordul, negrului îi corespunde vestul, roşului îi corespunde estul, iar galbenului îi corespunde sudul.(2)

Percepţii diferite dintre elementele cosmonogonice şi culori se găsesc la indienii pueblo pentru care: roşu=vest, albastru=nord, verde=est, galben=sud.(2)

Aztecii, ca cei mai mulţi dintre amerindieni, folosesc acelaşi cuvânt pentru toate nuanţele de verde şi albastru. Simbolismul pietrelor albastre sau verzi: verzi-albastre, este pe de o parte un simbolism solar, asociat cu peruzeaua, piatra focului şi a soarelui, semn de secetă şi foame, pe de altă parte, albastrul verzui al pietrelor chalchiuilt sunt simbol al fertilităţii, chezasie a renaşterii.(2)

1. Definiţia culorii

Totalitatea radiaţiilor de lumină de diferite frecvenţe pe care le reflectă corpurile şi care creează asupra retinei o impresie specifică; aspectul colorat al corpurilor.(1)

Definiţia culorii ca noţiune psiho-fizică sublinează faptul că suntem influenţaţi în mod remarcabil de culoare, care ne provoacă stări, trăiri şi sentimente atât de nuanţă cât şi de saturaţie.(1)

Informaţia culorii se obţine atât pe cale vizuală, prin intermediul luminii care induce simţul văzului, capabil de recepţionare a peste 90% din totalul cunoştinţelor asupra obiectelor şi fenomenelor din natură. Culoarea accentuează puterea de memorare a omului prin trăirile pe care le induce. Ne amintim toată viaţa de un peisaj montan, un tablou celebru, o persoană, mai ales prin intermediul culorilor care ne-au fermecat la primul impact cu acestea. De multe ori, bolnavi şi pesimişti, am primit suflul vieţii prin impactul cu o culoare vie, care a indus în sufletul nostru optimismul necesar însănătoşirii. O singură culoare induce plictiseala, monotonie, dacă este privită mult timp. Ne plac peisajele, tablourile, unii oameni, încăperile pentru că sunt caracterizate prin îmbinarea armonioasă a culorilor. O adevărată armonie cromatică studiază valoarea de combinaţie a culorilor şi echilibrul cromatic (3)

De fapt nu culorile în sine, ci valorile cromatice obţinute prin combinarea, dispunerea, armonizarea şi echilibrarea valorilor diferitelor tonuri şi nuanţe cromatice sunt cele care îşi pun amprenta pe sufletul omenesc. (4)