Analiza activității transportului aerian

CAP. 1 TRANSPORTURILE ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

1.1. ROLUL ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTURILOR

Transportul reprezintă o latură a activităţii economice a societăţii omeneşti, organizată în scopul învingerii distanţelor. Prin activitatca de transport se realizează deplasarea în spaţiu a lucrurilor sau a oamenilor în vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.

Transportul este strâns legat de societatea omenească şi a apărut odată cu aceasta. Omul primitiv se deplasa dintr-un loc în altul în căutare de hrană şi protecţie împotriva vicisitudinilor naturii. Limitele fizice ale organismului uman în privinţa distanţelor ce puteau fi parcurse pe jos şi a cantităţii de bunuri materiale ce puteau fi transportate, au determinat, în timp, descoperirea unei game variate de mijloace ajutătoare numite astăzi "căi şi mijloace de transport". Acestea au cunoscut o permanentă dezvoltare cantitativă, calitativă şi structurală, în pas cu dezvoltarea producţiei, a ştiinţei şi tehnicii, contribuind nemijlocit la dezvoltarea forţelor de producţie, la creşterea economică pe plan mondial.

Transportul nu este un scop în sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini de scopuri practice. Validarea oricărei mişcări în spaţiu a bunurilor şi persoanelor depinde exclusiv de scopul urmărit, de efectele economico-sociale ce urmează a fi obţinute. Omul primitiv nu se deplasa şi nu căra cu sine cele necesare fără un scop anume, iar viaţa modernă de astăzi ne oferă nenumărate motivaţii cu privire la mişcarea oamenilor şi a mărfurilor.

Transportul influenţează toate laturile vieţii economico-sociale, iar dezvoltarea ordonată şi armonioasă a acestora în pas cu cerinţele reproducţiei lărgite constituie un obiectiv important al politicii economice a statului.

Rolul şi importanţa transporturilor pot fi evidenţiate prin analiza relaţiilor acestora cu diversele aspecte economice, sociale şi politice ale activităţii membrilor societătii.

1. Aspectele economice ale activităţii membrilor societăţii privesc relaţiile acestora cu natura şi societatea în care trăiesc şi muncesc. Producţia bunurilor materiale necesare existenţei oameni or şi creşterii nivelului lor de trai este îndreptată spre desprinderea anumitor obiecte din mediul lor natural şi prelucrarea, transformarea acestora în diverse bunuri capabile să satisfacă trebuinţele oamenilor (hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte ş.a.).

Pe de altă parte, resursele naturale nu sunt distribuite uniform pe teritoriul unei ţări şi nici pe planeta noastră. Zăcămintele minerale, cum sunt cele de minereuri feroase şi neferoase de cărbuni etc. se găsesc cu precădere în anumite ţări şi zone ale globului, dar lipsesc complet în alte zone. Unele localităţi pot avea resurse naturale care să satisfacă principalele trebuinţe ale omului în materie de hrană, dar pot fi lipsite de resursele necesare altor activităţi de producţie.

Între aceste extreme, caracteristiea generală este aceea că în diverse zone resursele naturale sunt limitate şi nu pot satisface din plin toate cerinţele producţiei. Materiile prime necesită la rândul lor prelucrarea, transformarea lor în produse intermediare şi produse finite. Minereul de fier trebuie topit şi transformat în oţel şi fontă, apoi trebuie prelucrat în diverse forme. Grâul trebuie transformat în făină şi păine, în alte produse de panificaţie, iar lâna trebuie transformată în fire, în ţesături şi îmbrăcăminte.

Nu întotdeauna procesele de prelucrare intermediară şi finală se desfăşoară în zonele de extracţie a materiilor prime, deşi aceasta ar fi de dorit. Cauzele sunt multiple şi ţin de politica economică, de încadrarea ţărilor în diviziunea internaţională a muncii, de dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii etc.

Fără transport, producţia bunurilor materiale ar fi fost condamnată să se limiteze strict la resursele existente pe plan local, iar exploatarea acestora ar fi fost determinată exclusiv de cerinţele satisfacerii nevoilor sociale pe plan local.

Dezvoltarea transporturilor, apariţia de noi mijloace de transport perfecţionate şi specializate a eliminat izolarea economică, a permis specializarea şi schimbul de activităţi, formarea pieţei naţionale şi a pieţei mondiale, dezvoltarea comertului pe plan intern şi internaţional.

Astăzi schimbul de produse şi activităţi este aşa de dezvoltat încât, practic, nu mai există zone şi localităţi care să depindă exclusiv de produsele obţinute pe plan local. Transportul a făcut posibilă exploatarea mai completă şi mai eficientă a resurselor naturale ale planetei, contribuind nemijlocit la progresul economico-social al ţărilor lumii.

Dezvoltarea schimbului de produse şi activităţi pe plan naţional şi internaţional prin contribuţia nemijlocită a transporturilor evidenţiază următoarele aspecte economice mai importante:

a) Fără transport posibilităţile de a face comerţ ar fi fost limitate strict la piaţa locală. Pe măsura dezvoltării şi perfecţionării mijloacelor de transport, piaţa a putut fi extinsă la cadrul naţional şi internaţional, sporind capacitatea de absorbţie a acesteia;

b) Transportul a făcut şi face posibil un echilibru mai bun între cererea şi oferta pentru diverse mărfuri pe plan naţional şi internaţional. Excedentul de produse din anumite zone poate acoperi acum mai bine cererea de produse deficitare în alte zone;

c) În aceste condiţii, posibilitatea deplasării mărfurilor din zonele unde se află în abundenţă în zonele cu deficit în asemenea mărfuri, tinde să egalizeze preţurile acestora. Dacă oferta pentru un produs sau altul va fi mai mare decât cererea de pe o anumită piaţă, va exista o tendinţă de scădere a preţurilor, cu posibile pierderi pentru vânzători; invers, dacă cererea depăşeşte oferta, va exista o tendinţă de creştere a preţurilor. Echilibrul dintre cerere şi ofertă creat prin intermediul transporturilor şi al mecanismelor de piaţă va cerceta însă o acţiune stabilizatoare a preţurilor pe diverse pieţe;

d) Pe măsură ce zonele care oferă produse similare se lărgesc, concurenţa dintre vânzători creşte şi tinde să ţină preţurile la niveluri rezonabile. Fiecare cumpărător va avea un număr mai mare de furnizori potenţiali care să concureze între ei, iar posibilitatea unor aranjamente de preţuri ridicate între aceştia are şanse mai mici sau este chiar exclusă;

e) Transportul asigură în bună măsură şi mobilitatea capacităţilor de prelucrare intermediară şi finală. Activitatea multor fabrici depinde uneori de resursele naturale aflate în apropiere. Pe masură ce resursele se epuizează, capacităţile de producţie vor putea fi reamplasate în alte zone cu resurse mai bogate (fabricile de mobilă, cocseriile, sondele ş.a.);

f) Specializarea în activitatea de producţie şi comercializare este facilitată şi încurajată. Colectivităţile umane se vor concura în exploatarea resurselor naturale pe care Ie au la îndemână (din abundenţă) în prelucrarea lor, ştiind că nevoile de alte produse vor putea fi satisfăcute prin schimbul cu alte produse şi transportul lor de la o anumită distanţă.

Pe această cale devine posibilă crearea unor capacităţi de producţie puternice, cu costuri reduse pe unitatea de produs, în condiţii de rentabilitate şi eficienţă economică;

g) Schimbul de mărfuri pe plan intern şi internaţional face necesară deplasarea oamenilor în interes de afaceri, transportul de documente comerciale şi schimbul valutar, organizarea de târguri şi expoziţii, participarea la activitatea diverselor organizaţii economice internaţionale. Toate acestea sunt posibile astăzi în mare măsură datorită dezvoltării transporturilor.

2. Aspectele sociale pe care le generează activitatea de transport se referă în principal la următoarele:

a) Deplasarea liberă a oamenilor, schimbul de idei şi de experienţe contribuie la îmbogăţirea tezaurului universal al găndirii şi cunoaşterii umane;

b) Pe măsura dezvoltării şi perfecţionării transporturilor s-a extins activitatea de turism pentru odihnă şi recreere sau în scopuri terapeutice atât în plan intern cât şi internaţional. Mijloacele de transport mai rapide şi mai sigure, precum şi preţurile rezonabile ale transportului la orice distanţă, au stimulat şi stimulează în continuare turismul intern şi internaţional;

c) Învăţămăntul a putut dispune de posibilităţi reale de perfecţionare prin schimbul de cadre didactice şi studenţi între diverse ţări;

d) Locuitorii din zonele mai slab populate nu mai sunt izolaţi de serviciile medicale, personalul de specialitate putându-se deplasa uşor, iar bolnavii care necesită un tratament mai deosebit putând fi transportaţi la spitale centrale;

e) Activităţile recreative, sportive, culturale şi ştiinţifice pot fi extinse prin deplasarea dintr-o localitate în alta, dintr-o ţară în alta, datorită perfecţionării transporturilor şi dezvoltării acestora.

3. Aspectele politice pe care le generează dezvoltarea transporturilor vizează în principal:

a) Întărirea economiei naţionale prin înlăturarea limitelor impuse de distanţa dintre centrele economico-sociale şi circulaţia rapidă, operativă a mărfurilor şi persoanelor;

b) Implementarea politicii de amplasare a forţelor de producţie pe teritoriul ţării;

c) Întărirea capacităţii de apărare a ţării împotriva oricărei agresiuni.