Evoluția transportului de mărfuri lichide în vrac - Evoluția navelor de tip tanc chimic

Introducere

Transportul maritim a avut întotdeauna o mare importanţă economică, socială, strategică şi politică. El joacă şi astăzi rolul principal în transporturile internaţionale constituind o cale eficineta pentru schimburile economice de bunuri materiale.

Este cel mai ieftin mod de transport şi deţine cel mai mare volum de mărfuri transportate ( 90….95% din volumul total al mărfurilor transportate pe plan internaţional, procentul variind de la regiune la regiune). Pentru deţinerea acestui loc s-au făcut paşi importanţi în construcţia de nave tot mai economice şi rapide, corespunzătoare diversificării tipurilor de mărfuri în porturi, prin folosirea unor instalaţii portuare de mare productivitate, în terminale specializate.

Rolul economic al transportului maritim este asigurarea circuituilui de mărfuri, pe plan naţional şi internaţional, în siguranţă, la timp, cu eficienţa economică şi în conformitate cu convenţiile, legile şi clauzele contractuale în vigoare.

Transportul maritim este un catalizator al dezvoltării economice, constituind o sursă de transport ieftin,rentabila chiar şi pentru transportul produselor obinuite,datorită preţurilor mult mai joase faţă de cele ale altor mijloacede transport.

Dezvoltarea economică a societăţii a avut loc concomitent cu cea a transportului, inclusiv maritim, între dezvoltatrea realtiilor economice şi transporturile internaţionale existând o strânsă interdependenta: pe de o parte, creşterea schimburilor economice dintre state determina mărirea cerinţelor de transport, conducând la mărirea investiţiilor pentru dezvolatrea lui; pe de altă parte dezvoltarea transporturilor ( prin perfecţionarea mijloacelor de transport, a porturilor,aeroporturilor, căilor ferate, conductelor magistrale, apariţia unor noi rute de transport care facilitează schimburile de mărfuri şi prin reducerea costurilor de transport) are o influenţă actva asupra dezvoltării scimburilor internaţionale de mărfuri.

O navă tanc chimic este o navă foarte complexă cu un mare număr de tancuri pentru transportul diferitelor tipuri de mărfuri.

Majoritatea mărfurilor necesită grijă şi atenţie specială, cu proceduri specifice pentru curăţire, care trebuiesc îndeplinite întocmai la schimbarea de la un sort de marfă la altul. Unele marfuri nu trebuiesc plasate lângă altele din cauza riscului de reacţie între ele.

De asemenea, operatorul trebuie să ştie exact istoricul tancului şi să ia în considerare mărfurile în tancurile adiacente.

Rentabilitatea transportului maritim impune o bună corelare a elementelor sale şi este determinată în cea mai mare parte de productivitatea navei, care face obiectul cercetărilor din domeniul construcţiilor navale şi tehnologiilor de operare.

Capitolul I

Evoluţia transportului de mărfuri lichide în vrac. Evoluția navelor de tip tanc chimic

1.1 Evoluţia transportului de mărfuri lichide în vrac

Navele bulk specializate au început să apară ca nave cu propulsie pe abur şi au devenit din ce în ce mai populare. Prima nava cu propulsie pe bază de abur ce a fost recunoscută ca fiind navă de tip vrachier a fost JOHN BOWES în 1852, nava britanică de transportat cărbune. Aceasta avea chila de metal, motor pe bază de abur şi sistem de balastate ce folosea apa de mare în loc de saci cu nisip. Aceste trăsături au ajutat-o ca să aibă succes pe piaţa britanică de cărbune.

Prima navă cu capacitatea de a se descărca a fost HENNEPIN în 1902 ce opera pe Marile Lacuri. Această capacitate a scăzut timpul de descărcare a navelor de tip bulk prin folosirea benzilor pentru a muta marfa vrac. Primul bulk cu propulsie diesel a început să apară în jurul anului 1911.

Înainte de al II-lea Război Mondial, cererea internatională pentru mărfuri de tip vrac era scăzută, în jur de 25 milioane tone de minereu de fier, şi aproape o treime era transportată pe langă coastă (trafic costier). Pe Marile Lacuri navele de tip bulk transportau vaste cantităţi de minereu de la minele din nord la fabricile de oţel .

Două caracteristici ale navelor de tip bulk începeau să apară şi anume: dublul fund (double bottom) care a fost adoptat în 1980 şi structura triunghiulară a tancurilor de balast care a fost introdusă în 1905.

După al doilea Război Mondial, comerţul internaţional cu mărfuri în vrac a început să se dezvolte între naţiunile industrializate, în particular între tările europene ,USA şi Japonia. Datorită caracteristicilor acestui comerţ, navele de tip bulk ce operau pe ocean au devenit tot mai mari şi din ce în ce mai specializate. În această perioadă navele ce operau pe marile lacuri au devenit tot mai mari şi navele cu capacitate de descărcare au devenit tot mai comune pentru a scurta timpul de descărcare.