Exploatarea și Fiabilitatea Tehnicii Militare în Condiții de Iarnă

Întroducere pag. 2

1. INTRODUCERE

În această teză de licenţă o să fac o încercare de a descriere la exploatarea

tehnicii militare în unităţile militare existente în dotarea Armatei Naţionale şi moi

strădui să descriu privind exploatarea şi fiabilitatea tehnicii militare în condiţii de

iarnă.

In exploatarea tehnicii este definita ca fiind actiunea de a exploata; totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic.

Exploatarea cuprinde o gama larga de aspecte legate de analiza si alegerea celor mai indicate activitati si masuri care sa asigure planificarea, organizarea si evidenta folosirii legale si corecte a tehnicii, executarea oportuna si de calitate a lucrarilor de mentenanta, pastrarea si conservarea acesteia, precum si intrebuintarea judicioasa in actiunile militare, pentru a asigura indeplinirea eficienta a misiunilor. Pe de alta parte, obiectul de studiu al exploatarii tehnicii militare il constituie influenta performantelor acesteia, importanta pregatirii tehnice a personalului si modalitatii de aplicare a legilor si principiilor luptei armate in actiunile militare.

Autovehiculele au un spectrul larg de utilizare, sunt folosite în diferit mediu şi

condiţii climaterice şi în legătură cu acestea sunt supuse unor eforturi foarte mari.

Din această cauză, starea tehnică a autovehiculelor, ca oricărei autovehicul în

procesul exploatării îndelungate nu va rămâne neschimbat. Ea se înrăutăţeşte ca

rezultatul uzurii pieselor şi mecanismelor, refuzului sau alte defecţiuni, care duce

la micşorarea calităţilor de exploatare a autovehiculului.

Cunoaşterea tuturor factorilor şi fiabilitatea schimbării stării tehnice a

autovehiculelor permite organizarea corectă a lucrului pentru mărirea puterii şi

durabilităţii, pe calea întreţinerilor tehnice contemporane şi calitate înaltă.

Totodata, aici trebuie avute in vedere si cunostintele necesare adaptarii permanente a raportului om - tehnica militara la necesitatea indeplinirii misiunilor in campul de lupta cibernetizat, prin asigurarea conditiilor de folosire maxima de catre militari a performantelor armamentului si tehnicii printr-o permanenta adaptare a posibilitatilor acestora la cele ale fiintei umane, pentru indeplinirea eficienta a misiunilor cu un consum minim de resurse energetice si de timp.

Ergonomia militara contribuie la optimizarea interactiunii om – masina de lupta, astfel incat sa poata valorifica la maximum capacitatile sale functionale, in scopul utilizarii eficiente a potentialului tehnico-tactic al tehnicii militare. In acest sens, in urma cercetarilor experimentale a reiesit ca, in cazul unui teren greu practicabil, are loc o corelare a actiunilor mecanicului conductor in functie teren, deoarece omul este nevoit sa se adapteze conditiilor concrete de deplasare a tehnicii de lupta.

Performantele, fiabilitatea si durabilitatea pieselor, ansamblurilor si intregii tehnici de lupta (armamentului), sunt puternic influentaţe de interacţiunea lor cu combustibilii, lubrifianţii si lichidele speciale utilizate, calitatea acestora avănd un rol esential in buna functionare a tehnicii de lupta (armamentului). Prin urmare, se poate afirma ca orice tehnica de lupta sau orice armament este un sistem „echipaj (om) – tehnica militara – combustibil – lubrifiant". Din acest sistem insa, nu putem exclude muniţia care interactioneaza cu armamentul, si nici mediul ambiant care influenteaza atat traiectoria proiectilelor, cat si deplasarea tehnicii de lupta in teren (pe apa). De fapt, si in urma prelucrarii datelor experimentale a rezultat necesitatea abordarii sistemice si unitare a regimurilor functionale ale ansamblului (sistemului) format din motor, tehnica de lupta, teren si mecanic conductor.