Îmbunătățirea Activității de Transport și Efectele Acesteia asupra Performanțelor Logisticii de Aprovizionare

INTRODUCERE

Termenul de logistică a fost utilizat prima oară în vocabularul militar, în timpul războiului, şi desemna activităţile de aprovizionare, transport şi distribuţie.

În prezent, logistica modernă cuprinde activităţi de organizare, planificare, control şi desfăşurare a fluxurilor de bunuri de la concepţia materiilor prime, achiziţionarea lor, producţia produselor finite şi distribuţia lor către clientul final. Principalul obiectiv al logisticii este gestionarea şi optimizarea fluxurilor fizice de la furnizori până la clienţi.

Logistica amonte sau de aprovizionare este un subsistem logistic ce se ocupă cu programarea achiziţiilor, transportul şi stocajul materiilor prime. Obiectivul principal al aprovizionării este de a obţine bunuri în cantitatea şi calitatea cerută, la cel mai avantajos preţ, şi punerea lor la dispoziţia cumpărătorului la locul şi timpul potrivit.

Stagiul de practică a fost efectuat în cadrul companiei S.C. AKA Automotiv S.R.L. din România şi a avut ca obiectiv identificarea unei soluţii de îmbunătăţire a costurilor cu transportul materiilor prime în scopul eficientizării cheltuielilor logisticii de aprovizionare.

Lucrarea este structurată în trei capitole:

Capitolul 1 este compus din studiul bibliografic al logisticii de aprovizionare şi din prezentarea amănunţită a două dintre componentele acesteia: transportul şi gestiunea stocurilor.

Capitolele 2 şi 3 reprezintă studiul de caz efectuat la firma S.C. AKA AUTOMOTIV S.R.L. din România.

În capitolul 2 se prezintă situaţia iniţială a transportului şi a stocurilor de materii prime din cadrul firmei, în cazul în care fabrica este aprovizionată cu două transporturi de repere din Franţa. Se calculează eficienţa cheltuielilor de aprovizionare şi indicatorii cheie folosiţi în cadrul societăţii AKA pentru a evalua activitatea de aprovizionare.

În capitolul 3 se analizează eficienţa cheltuielilor de aprovizionare şi se caută soluţii de îmbunătăţire a acestora şi a costurilor de transport. Soluţia aleasă a fost de mărire a cantităţii de aprovizionat şi a frecvenţei de aprovizionare.

CAPITOLUL 1

LOGISTICA DE APROVIZIONARE

1.1 Noţiuni generale

Aprovizionarea regrupează ansamblul operaţiunilor care au ca scop punerea la dispoziţia întreprinderii a produselor şi a serviciilor pe care trebuie să le procure din exterior, în vederea realizării obiectivelor sale fundamentale. În esenţă, activitatea de aprovizionare include cumpărarea resurselor materiale (materii prime, materiale, combustibili, energie, apă, piese de schimb, servicii) şi gestionarea stocurilor, (Rotaru, 2010).

Obiectivele activităţii de aprovizionarea sunt duble: pe de o parte trebuie să se aducă în întreprindere şi să stocheze resursele materiale la cel mai mic cost, iar pe de altă parte, să se asigure disponibilitatea lor în scopul satisfacerii nevoilor celor care le utilizează (compartimentul de producţie sau de vânzare). Distingem, astfel, obiective privind costul, care trebuie să fie minimizate, şi obiective cu privire la produse şi servicii, care trebuie să fie maximizate, de aceea obiectivele aprovizionării pot fi grupate în trei categorii, (Rotaru, 2010):

Obiectivul de bază constă în asigurarea (acoperirea) completă şi complexă a cererilor de consum ale firmei cu resurse materiale de calitate, ritmic şi la timp, în condiţiile stricte a corelaţiei momentelor calendaristice de aducere cu cele la care se manifestă consumul lor, asigurarea de la furnizori care practică preţuri de vânzare avantajoase, prezintă grad ridicat de certitudine în livrări, care antrenează pentru achiziţie, transport şi stocare un cost minim, (Rotaru, 2010).

Obiective generale:

- obţinerea de bunuri şi servicii în cantitatea şi la calitatea cerută,

- obţinerea de bunuri şi servicii la cel mai scăzut cost,

- obţinerea unor livrări prompte din partea furnizorului,

- beneficierea de un service superior din partea furnizorului,

- dezvoltarea şi menţinerea unor raporturi favorabile cu furnizorii firmei, precum şi căutarea şi dezvoltarea altora noi, (Rotaru, 2010).

Obiective derivate:

- formarea unor stocuri minime necesare, având cel mai scăzut grad de imobilizare financiară;

- menţinerea unor stocuri efective în limitele minime şi maxime admise pentru satisfacerea cererii;

- protecţia şi conservarea raţională a resurselor pe timpul depozitării, asigurarea unui grad ridicat de certitudine în aprovizionare pe un orizont ridicat de timp.

Etapele principale ale procesului de aprovizionare sunt:

- Calculul necesarului de aprovizionat – determinarea calităţii , cantităţii, a locului şi a termenului de livrare

- Alegerea furnizorului

- Negocierea condiţiilor de cumpărare

- Emiterea şi administrarea comenzilor, (Rotaru, 2010).