Proiectarea unei centrale de avertizare fum, senzori la o navă petrolier de 35000 TDW

INTRODUCERE.

Este bine cunoscut cã, dintre toate mijloacele de transport, transportul naval deţine ponderea cea mai mare atât datoritã faptului cã prezintã costul cel mai redus cât şi posibilitãţile acestuia de a fi utilizat aproape pentru orice tip de încãrcãturã.

Cunoscut din cele mai vechi timpuri, transportul naval a evoluat o datã cu dezvoltarea societãţii noastre, intensificându-se deosebit de puternic dupã descoperirea maşinilor cu abur şi utilizarea ei pentru propulsia navelor. Secolul nostru, care a adus cu el perfecţionarea şi generalizarea propulsiei cu motor Diesel, a cunoscut cea mai mare dezvoltare a construcţiei navale şi a navigaţiei.

Dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, o datã cu apariţia şi dezvoltarea unui numãr mare de ţãri noi pe harta globului şi a dezvoltãrii industriale fãrã precedent, comerţul exterior a crescut într-un ritm foarte rapid. În primul rând a crescut comerţul cu materii prime de bazã, necesare dezvoltãrii industriei (minereuri, cãrbuni, petrol) şi în al doilea rând a crescut comerţul cu produse finite.

Toate aceste creşteri au avut drept urmare o intensificare a transportului de mãrfuri pe mare şi deci, şi o creştere a tonajului flotei mondiale.

Navele de mare tonaj intrate în exploatare, împreunã cu mãrfurile transportate, concentreazã valori uriaşe, astfel cã în condiţiile confruntãrii cu marea şi ale traficului intens de pe cãiler maritime, se impune aplicarea unor procedee ştiinţifice de conducere, caracterizate printr-o înaltã precizie. Aceste exigenţe au determinat realizarea unor mijloace şi sisteme moderne care au revoluţionat ştiinţa navigaţiei maritime. Astfel s-au creat sistemele hiperbolice de navigaţie (loran, decca, omega) şi radarul, folosite cu o înaltã eficientã în navigaţia maritimã şi cea aerianã; sistemul de navigaţie cu sateliţi artificiali ai Pãmântului şi navigaţia inerţiala sunt aplicate cu succes în navigaţia maritimã, aerianã şi cea cosmicã.

Primii navigatori îşi fundamentau iscusinţa prin experientã. De îndatã ce plecau cu navele lor din locurile de adãpost, era firesc sã-şi punã douã întrebãri: „unde sunt?” şi „care este drumul de urmat spre destinaţie?”; acestea au constituit germenele obiectului de studiu al navigaţiei, la care au avut de dat rãspuns mileniile ce ne despart. Ei asigurau conducerea navelor prin observarea aspectului coastei şi a obiectelor de la tãrm, menţinându-se în apropierea uscatului; când coasta disparea din vedere pentru scurt timp, orientarea se fãcea cu ajutorul astrilor. În aceste condiţii, navigaţia avea caracterul unei arte.

În navigaţia maritimã, pe lângã instalarea acestor sisteme noi la bordul navelor, în ultimul sfert de veac au fost modernizate mijloacele ce deservesc sistemele clasice. Ştiinţa navigaţiei maritime este pusã astfel pe baze noi, având menirea sã-şi aducã o contribuţie însemnatã la creşterea siguranţei navelor pe mare, precum şi a eficienţei lor economice în activitatea pe care o deservesc (transport maritim, pescuit oceanic, cercetãri marine, turism).

Un argument puternic pentru crearea condiţiilor de crestere a sigurantei navigaţiei maritime în viitor îl va constitui foarte probabil necesitatea extinderii propulsiei atomice la nave. Şi una dintre cãile principale pentru prevenirea pericolului poluãrii atomice, creat în caz de abordaje şi eşuari grave, este aceea de a reduce probabilitatea unor asemenea accidente prin asigurarea unor mijloace mai eficiente de navigaţie.

Toate acestea vor trebui sã se oglindeascã desigur în profilul formativ complex al navigatorului epocii noastre şi al viitorului.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND EXPLOATAREA

UNUI TANC PETROLIER DE 35000 TDW

1.1 Produse transportate

Pentru prevenirea intoxicatiilor pe timpul operarii şi transportului, se va tine cont de urmatoarele informatii referitoare la gradul de periculozitate pe care il prezinta produsele petroliere:

 Pacura (Fuel Oil) şi titeiul (Crude Oil) produc stari de ameteala şi vpma cand sunt inhalate in cantitati mic, iar cand sunt inhalate in cantitati mari produc moartea. La contactul cu pielea produc iritatii (dermatite) care necesita un tratament indelungat. Se va evita inhalarea sub orice forma a produselor petroliere şi atingerea lor cu pielea neprotejata.

 Produsele petroliere in stare gazoasa au un efect deosebit de nociv asupra sanatatii omului.

 Efectele şi semnele intoxicarii cu hidrocarburi in stare gazoasa sunt:

- stari euforice urmate de ameteli, dureri de cap, usturumi ale ochilor şi mucoaselor nazale in cazul inhlarii unor cantitati mici de hidrocarburi gazoase.

- la concentratii de cca 250ppm apar paralizii partiale şi pierderea cunostintei. O sedere prelungita in acest mediu duce la moarte. In eceasta situatie se scoate imediat cel asfixiat din mediul viciat, se aplica masca de oxigten şi I se dau apa minerala şi lapte. Se urmareste starea generala a sanatatii lui pana se restabileste complet.

- la concentratii mai mari de cc 250ppm corpul omenesc poate rezista pentru perioade scurte cu urmatoarele efecte:

a) expunerea la 1000pm timp de o ora produce iritare a ochilor

b) expunerea la 200ppm timp de 1/2 ore produce iritarea pronuntata a ochilor, nasului gatului, apar greturi şi ameteli.