Cuprins
- 1. Prezentarea lucrării 3
- 2. Sisteme de frânare 5
- 3. Frâne electromagnetice 8
- 3.1. Principii generale 8
- 4. Principiul frânei electromagnetice bazat pe curenţii turbionari Foucault 10
- 4.1. Frâna cu curenţi Foucault în roată 11
- 4.2. Frâna cu curenţi Foucault în şină 11
- 5. Frâna magnetică de şină 18
- 5.1. Principiul de funcţionare a frânei magnetice 18
- 6. Descriere generală a frânei electromagnetice 21
- 7. Principiul de funcţionare a frânei magnetice de cale 24
- 8. Caracteristicile principale a sistemului de frânare a frânei magnetice de cale 32
- 8.1. Generalităţi 32
- 8.2. Caracteristici esenţiale a sistemului de frânare 32
- 9. Funcţionarea frânei electromagnetice de cale 36
- 9.1. Comanda pentru frâna electromagnetică de cale 36
- 9.2. Alimentarea cu aer a frânei electromagnetice 36
- 9.3. Controlul de funcţionare a frânei magnetice de cale în stand 41
- 9.4. Frânarea rapidă sau de urgenţă 42
- 9.5. Ventilul magnetic 42
- 9.6. Construcţia sistemului de supraveghere ZL 173 43
- 10. Elementele componente a frânei electromagnetice de cale pe boghiu 44
- 10.1. Ansamblul frânei electromagnetice 44
- 10.2. Patina electromagnetică 47
- 10.3. Grinda de menţinere a ecartamentului 52
- 10.4. Elementele de ghidare 53
- 10.5. Cilindrul de coborâre-ridicare 53
- 10.6. Dispozitivul de centrare 56
- 11. Calculul regimului de frânare 58
- 11.1. Generalităţi 58
- 11.2. Metoda experimentală de determinare a drumului de frânare. 60
- 11.3. Caracteristicile de frânare a vagonului 60
- 11.4. Regim persoane P 62
- 11.4.1. Frânarea vagonului gol (VOM) 62
- 11.4.2. Determinarea deceleraţiilor la frânare 64
- 11.4.3. Frânarea vagonului încărcat normal (SN) 65
- 11.4.4. Frânarea vagonului încărcat excepţional (SE) 65
- 11.4.5. Determinarea deceleraţiilor la frânare 66
- 11.5. Regim rapid R - cu acceleratorul de frânare în funcţie 66
- 11.5.1. Frânarea vagonului gol (VOM) 67
- 11.5.1.1. Determinarea deceleraţiilor la frânare 68
- 11.5.2. Frânarea vagonului încărcat normal (SN) 68
- 11.5.3. Frânarea vagonului încărcat excepţional (SE) 68
- 11.5.3.1. Determinarea deceleraţiilor la frânare 69
- 11.6. Regim rapid <R> - cu acceleratorul de frânare scos din funcţie 70
- 11.6.1. Frânarea vagonului gol (VOM) 70
- 11.6.2. Frânarea vagonului încărcat normal (SN) 70
- 11.6.3. Frânarea vagonului încărcat excepţional (SE) 71
- 11.7. Regim rapid <R>+Mg - cu acceleratorul de frânare scos din funcţie şi cu frână electromagnetică 71
- 11.7.1. Frânarea vagonului gol (VOM) 72
- 11.7.1.1. Determinarea deceleraţiilor la frânare 73
- 11.7.2. Frânarea vagonului încărcat normal (SN) 73
- 11.7.3. Frânarea vagonului încărcat excepţional (SE) 73
- 11.7.3.1. Determinarea deceleraţiilor la frânare 74
- 11.8. Concluzii 75
- 12. Bibliografie 77
Extras din licență
1. Prezentarea lucrării
Odată cu inventarea sistemului de circulaţie cu ghidare pe şină şi mai ales odată cu creşterea vitezei de circulaţie, o importanţă deosebită a primit procesul de oprire - de frânare - a vehiculelor feroviare.
Primul sistem de frânare utilizat a fost cel bazat pe aplicarea pe circumferinţa unei roţi de rulare a unui sau a doi saboţi de frână, care prin frecarea lor cu roata duc la preluarea şi disiparea parţială a energiei de înaintare a vehiculului feroviar. La rândul ei, cota parte din energia preluată de roată trebuie disipată-transmisă prin contactul dintre roată şi şină.
Cantitatea de energie maximă posibilă de disipat este limitată de puterea maximă pe care o poate prelua sistemul respectiv de frânare şi în primul rând la contactul dintre roată şi şină.
Pentru a putea efectua, în condiţii de maximă siguranţă şi optime din punct de vedere economic şi funcţional, este necesar a se introduce în paralel şi alte sisteme de frânare, care nu sunt bazate pe frânarea osiei montate, deci nu se bazează pe valoarea instantanee a aderenţei dintre roată şi şină.
Acest sistem de frânare trebuie să se deosebească fundamental de celelalte sisteme de frâne, deoarece forţa de frânare nu trebuie să depindă de contactul dintre roată şi şină, deci de aderenţă.
Până la ora actuală singura modalitate inventată pentru realizarea unei forţe de frânare suplimentare între vehicul şi cale este frâna electromagnetică, materializată prin cele două sisteme: prin inducerea de curenţi Foucault în şină şi cea magnetică care realizează apăsarea pe şină a unor patine din oţel sau din fontă care se magnetizează. Prin aceasta, forţa de frânare a vehiculului nu mai depinde de aderenţa dintre roată şi şină, ci de frecarea care se produce între patină şi şină.
Frâna electromagnetică de cale a apărut ca o necesitate pentru a asigura un procent de frânare suficient de mare pentru a realiza un spaţiu de frânare acceptabil din punct de vedere a siguranţei în circulaţie. Ea este o frână suplimentară şi se foloseşte în paralel cu frâna disc pentru intervalul de frânare cu viteze de frânare peste 50 km/h, în general ca şi frână de urgenţă.
Din punct de vedere al procesului de realizare a forţei de frânare, frâna electromagnetică cu patină de frecare se încadrează tot în categoria frânelor dependente de coeficientul de frecare dintre patină şi şină.
Electromagneţii de frână sunt plasaţi pe porţiunea ampatamentului, între roţile boghiului, fiind suspendaţi pe cadrul boghiului. Suspendarea se face astfel încât magnetul de frână să se găsească totdeauna în planul vertical al fiecărei şine de cale ferată.
Este destul de greu de stabilit o corelaţie optimă între spaţiul de frânare maxim admisibil şi deceleraţia maximă admisibilă pe care trebuie să o suporte călătorii sau marfa transportată de un vehicul, precum şi a găsi acel sistem de frânare optim care să poată disipa energia cinetică a vagonului (trenului) aflat în mişcare în cel mai scurt timp.
În lucrare prezint sistemele de frânare electromagnetice care se bazează pe transformarea energiei cinetice în energie electrică cu disiparea sau recuperarea acesteia.
Cel mai practic sistem de frânare este sistemul de frânare bazat pe generarea de câmpuri magnetice în roată sau în şină care provoacă în acestea reacţiuni, realizându-se astfel frânarea vehiculului feroviar.
Sunt prezentate câteva concluzii a unor lucrări de specialitate, care nu apar descrise în literatura publicată în România.
2. Sisteme de frânare
Pentru a obţine efectul de frânare a trenului, în speţă a unui vehicul feroviar, este necesar a se realiza printr-un mijloc oarecare consumarea energiei cinetice datorată mişcării vehiculului.
Sistemele de frânare se pot clasifica după mai multe criterii, unul din ele fiind modul de disipare a energiei de frânare, astfel se disting:
Sisteme
de frânare - recuperativă utilizată în tracţiunea electrică
- cu disipare
termică - reostatică - pe rezistenţe electrice
- hidrodinamică
- disc
- patină magnetică cu frecare pe şină
- frâna cu curenţi turbionari Foucault
în şină
- cu disipare
termică în roată - frâna cu sabot
- frâna cu curenţi turbionari Foucault
O altă clasificare poate fi făcută după elementul cu ajutorul căruia se execută frânarea:
Sistem de frânare - Frână de
osie - frâna cu saboţi
- frâna cu disc
- frâna recuperativă
- frâna reostatică
- frâna hidrodinamică
- frâna cu curenţi turbionari Foucault în roată
- Frâna de
cale - patină magnetică cu frecare pe şină
- patină cu curenţi turbionari Foucault în
şină.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Utilizarea Franelor Electromagnetice la Vehiculele Feroviare. Prezentare, Solutii Constructive. Calcule de Franare.DOC