Activități de agrement practicate în pensiuni turistice studiu de caz Pensiunea Frații Jderi

INTRODUCERE

Turismul reprezintă, prin conținutul și rolul său, un fenomen caracteristic al civilizației actuale, intercorelat cu celelalte componente ale vieții economice și sociale, tinzând să ocupe o pondere tot mai mare în ansamblul economiei.

Se poate sublinia faptul că dezvoltarea turismului, cu o remarcabilă rapiditate și continuitate, constituie unul din principalele evenimente socio - economice ale secolului XX. Volumul în continuă creștere și importanța tot mai mare acordată pe plan mondial activitățile de prestări servicii (în general), justifică încadrarea acestora într-un sector distinct al economiei naționale, cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea generată de ,,sector terțiar’’. Esența sectorului terțiar rezidă în principal în prestarea unei game diverse de servicii, îndeplinind astfel o funcție social - economică importantă: funcția de verigă de legătură între ramurile economiei naționale.

Includerea turismului în sectorul terțiar se justifică și prin aceea că toate activitățile turistice sunt activități de prestații, atât în cazul serviciilor specifice, cât și în cazul serviciilor conexe de care beneficiază direct sau indirect, industria turistică. Datorită caracterului eterogen al acestor activități și datorită interferențelor serviciilor turistice cu alte activități ale sectorului terțiar, indicatorii economiei folosiți pentru măsutrarea volumului activității turistice nu sunt în toate cazurile suficient de reprezentativi pentru a permite determinarea cu precizie a poderii turismului în totalul efectelor economice ale sectorului terțiar. Rolul turismului în economia unei țări a crescut tot mai mult, impactul său asupra altor ramuri și sectoare ale economiei, contribuția sa la crearea PNB devenind tot mai evidentă. Turismul este și un factor de diversificare a structurii sistemului economiei naționale prin apariția unor ramuri a căror activitate este legată de cea turistică prin lărgirea și reorientarea producției unor ramuri consacrate.

Turismul contribuie de asemenea la utilizarea mai bună a forței de muncă. Importanța turismului decurge și din faptul că, aceasta contribuie la atenuarea unor dezechilibre teritoriale, permițând integrarea în circuitul mondial a unor zone mai sărace din punct de vedere al resurselor pentru industrie, al resiurselor umane, etc. În ceea ce privește contribuția turismului la protejarea mediului, specialiștii sunt unanimi în a aprecia că, prin amenajarea turistică se încearcă punerea în valoare a resurselor concomitent cu protejarea lor.

Turismul contribuie și la ridicarea nivelului de instruire și civilizație a omului, asigură un plus de informare prin contracte cu alte civilizații, intensifică legăturile dintre populații. Nivelul de dezvoltare al turismului reprezintă un indice de calitate al progreselor înregistrate în comerțul mondial.

Turismul contribuie și la diversificarea exporturilor.

Toate cele menționate mai sus reprezintă tot atâtea argumente în favoarea dezvoltării turismului. Analizând dinamica dezvolotării turismului pe plan mondial în ultima perioadă, rezultă că, circulația internă și internațională se dezvoltă ascendent, în ritmuri care depășesc ritmurile înregistrate în multe alte sectoare ale economiilor țărilor care își dezvoltă industria turismului.

CAPITOLUL I

TURISMUL RURAL

1.1. Concepte și definiții ale turismului rural

Încă de când oamenii au început să străbată pământul, tot de atunci a început să se manifeste o tradiție conservată de locuitorii regiunilor rurale de a oferi “casă și masă” celor care îi vizitează. Multe zone rurale ale Europei și Asiei au fost străbătute în lung și în lat, de-a lungul secolelor, de numeroase “rute vechi”, pe care drumeții le-au parcurs spre diverse destinații.

Încă din perioada antică, multe sate primeau drumeții care se găseau în pelerinaj la temple renumite sau pentru cure balneare în terme ( Grecia, Italia, Spania).

Turismul rural este o formă a turismului care se desfășoară în mediul rural, orientată spre utilizarea resurselor turistice locale (naturale, culturale etc.), cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor locale, gospodăriilor țărănești, de fermier etc.

În România, primele acțiuni turistice în mediul rural s-au realizat începând cu anii 1967-1968, pentru grupe de turiști aflați pe litoralul românesc și în Delta Dunării. Un moment semnificativ s-a înregistrat în anul 1972, când în urma unui studiu realizat de către Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului Internațional, s-a stabilit, prin Ordinul Ministerului Tineretului (OMT nr.297), că pot fi introduse în turismul intern și internațional 118 localități rurale.

După anul 1980, turismul rural era deja rentabil, având în vedere că 25% din populația țărilor Comunității Europene își petrec cea mai mare parte a concediului în zonele rurale, iar 23% în zonele montane.