Amenajarea Zonei Cheile Bicazului în Scopuri Turistice

INTRODUCERE

Cheile Bicazului sunt renumite în România, datorita mărimii lor impresionante.De asemenea, Lacul Roşu , format prin bararea natural a apelor pârâului Bicaz (în anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc.

Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş (PNCB-H) prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic ,dar şi din punct de vedere al diversităţi biologice generate de marea varietate a condiţiilor geoclimatice.

Cheile Bicazului este defileul format de-a lungul timpului de râul Bicaz; el se află la graniţa dintre Moldova lui Ştefan cel Mare şi Transilvania lui Mihai Viteazu, la hotarul dinte tradiţiile ardelenilor şi cele ale moldovenilor.

Peisajul extreme de sălbatic este completat pe rând de stâncile extreme de înalte acoperite pe alocuri , de brazii sinucigasi am putea spune, soarele care încearcă neîncetat să străpungă stâncile iar, apele repezi ale Bicazului care sapă continuu stânca calcaroasă.

Cheile Bicazului reprezintă una din cele mai atrătătoare zone turistice ale ţarii datorită amplasării şi poziţiei geografice.Această zonă este preferata de turistii străini, dar şi de truistii romani,dar si de amatorii sporturilor extreme deoarece Parsul Naţional Cheile Bicazului gazduieşte peisaje mirifice ,dar si trasee turistice accesibile tutuor tipurior de turisti.

CAPITOLUL 1

Prezentarea generală a zonei

1.1Aşezare georgrafică

Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş a fost organizat ca arie protejată în anul 1990 prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 7 şi reconfirmat prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a II-a – zone protejate. Conform Legii nr. 462/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, un parc naţional este reprezentat de „acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico – geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice” [1].

Parcurile naţionale corespund categoriei II IUCN – „Parc naţional: arie protejată administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere”.

1.1. Localizare, suprafaţă şi limite

Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş este localizat în Munţii Hăşmaş la limita judeţelor Harghita şi Neamţ. Suprafaţa parcului conform Legii nr. 5/2000 este de 6.575 hectare. După noi calcule efectuate sub coordonarea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului în anul 2002 s-a determinat analitic o suprafaţă de 6.937,09 hectare, din care 3.621,27 ha se află pe teritoriul judeţului Harghita şi 3.315,82 ha se află pe teritoriul judeţului Neamţ. Din punct de vedere administrativ Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş este situat pe teritoriul localităţilor Gheorgheni, Bălan, Bârnadu, Bicaz Chei şi Trei Fântâni.

Limitele Parcului Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş sunt [2]:

Limita nordică porneşte din vf. Licaş (1675,2 m) şi ocoleşte pe la nord poiana de pe pisc şi coboară spre est pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Licaş şi Cupaş şi apoi pe culmea dintre pârâul Suhard şi pârâul Cupaş până în vârful Suhard (1507 m). De aici limita coboară pe culmea secundară dintre cele două pâraie cu obârşiile în estul vârfului Suhard până la confluenţa acestora şi apoi pe pârâu până la confluenţa cu pârâul Cupaş. În continuare urmăreşte aval malul stâng al pârâului Cupaş până la cota 954,1 m aflată la confluenţa cu primul afluent pe stânga, urcă pe acesta până la obârşie şi continuă pe limita fondului forestier până la cota 1358 m aflată pe interfluviul dintre bazinele hidrografice Cupaş şi Lapoş. Limita urmează, în continuare, interfluviul spre est până la cota 1332 m de unde coboară spre nord-est pe culmea secundară din vestul cheilor Lapoşului până în amonte de acestea. De la capătul din amonte al cheilor, limita parcului se continuă spre est pe limita fondului forestier până la est de localitatea Bârnadu. De aici urmăreşte talvegul pârâului prin pădure (pe limită de parcelă silvică) şi apoi pe limita fondului forestier până în valea Şugăului. Din acest loc limita continuă pe creasta abruptului stâng al văii Şugăului până la confluenţa acesteia cu Bicazul, incluzând în parc cheile Şugăului.

Limita estică. De la confluenţa Şugăului cu Bicazul, limita urcă pe Bicaz până la circa 100 m amonte de ramificaţia drumului, apoi se orientează spre sud–est şi urcă pe interfluviul dintre Bicaz şi Surduc, urmărind limita fondului forestier până în vârful Surduc (925,5 m). Din acest vârf limita parcului urmăreşte limita sinuoasă a fondului forestier până la confluenţa pârâului Ţiganul cu primul afluent pe dreapta. Din valea pârâului Ţiganul limita parcului urmează liziera pădurii de pe versantul drept al Bicăjelului până în afluentul de dreapta al pârâului Făgetul, aflat sub linia de înaltă tensiune (20KV). În continuare urmează aceeaşi limită a fondului forestier mai întâi în aval, în lungul acestui afluent circa 250 m de unde urcă în vârful de cotă 897 m pentru a coborî apoi în valea Bicăjelului la intrarea din amonte a cheilor incluzându-le în parc. Limita se continuă traversând Bicăjelul, urcă apoi pe versantul stâng făcând un intrând spre nord pe limita fondului forestier după care se orientează spre S-V aproximativ paralel cu linia de înaltă tensiune (20 KV) până la cumpăna de ape dintre Bicaz şi Bicăjel. De aici limita parcului merge pe versantul stâng al Bicăjelului, urmând limita fondului forestier şi lăsând în afară sălaşele şi fâneţele, până la confluenţa cu Măturişca. În continuare urmează versantul drept al cheilor formate de Bicăjel până la confluenţa cu pârâul Groapa incluzându-le în parc. Urmează apoi spre amonte cursul Bicăjelului până la intrarea în chei de unde urcă pe versantul drept, ocoleşte pe limita fondului forestier cota 1045 m şi coboară la intrarea din amonte a cheilor. Din acest punct limita formează un intrând spre NV şi traversând pârâul Oniga pe limita fondului forestier. Din pârâul Oniga limita parcului se orientează spre sud pe versantul stâng al Bicăjelului urmând limita fondului forestier, până în Pârâul lui Melot. De la baza Culmii lui Lazăr limita parcului face un intrând spre vest pe limita fondului forestier mai întâi pe stânga şi apoi pe dreapta Pârâului lui Melot şi urcă pe cumpăna de ape dintre Pârâul lui Melot şi pârâul Druniţei, coboară în acesta şi îl urmează până la ieşirea din pădure. De aici până la pârâul Trei Fântâni urmează limita fondului forestier. Din pârâul Trei Fântâni limita parcului urcă pe interfluviul din dreapta şi urmează limita fondului forestier până la borna silvică 152 UP V, OS Bicazu Ardelean. Urcă la cota 1244 şi se menţine spre sud pe linia de schimbare de pantă de pe versantul stâng al Pârâului Tainic, urcă până la înşeuarea de pe cumpăna de apă pe care se continuă apoi până în Vârful Stâncilor (1461,8 m).