Analiza activității turistice la SC Parc SA Alba Iulia

CAPITOLUL I

ROLUL ŞI IMPORTANŢA TURISMULUI

ÎN ECONOMIA NAŢIONALĂ

Calitatea mare a turismului în realizarea unor efecte sociale şi economice constă în aceea că toate acestea sunt urmarea firească, normală a actului juridic, ele nepresupunând eforturi şi măsuri speciale; în plus, cele mai multe din efecte cunosc valori superioare, greu de obţinut pe alte căi. Trebuie subliniat însă că îndeplinirea de către turism, în condiţii superioare, a menirii sale este posibilă numai în măsura în care întreaga activitate turistică se desfăşoară la un nivel calitativ ridicat.

Privit ca activitate economică, turismul include o gamă variată de servicii, şi anume: servicii de informare, vânzare de călătorii turistice, cazare, servire de preparate culinare, de răcoritoare, de băuturi răcoritoare, de băuturi alcoolice, tratamente în staţiuni balneare, acţiuni cu rol de agrement şi divertisment ş.a.

Ca urmare, la nivelul impus de rolul şi funcţiile sale, turismul rezultă din efectul conjugat şi combinat al mai multor ramuri. Unele dintre acestea – cum sunt construcţiile, industria energiei electrice şi termice, industria construcţiilor de maşini, electrotehnică şi electronică, industria lemnului şi cea textilă, agricultura, industria furniturilor se înglobează fie în baza materială a turismului, fie în producţia oferită de unităţile de alimentaţie publică. Altele ca, de exemplu, transporturile, circulaţia mărfurilor (în principal comerţul cu amănuntul), comunicaţiile, cultura, asistenţa medicală şi gospodăria comunală concură independent la satisfacerea diverselor părţi ale cererii turiştilor.

Numărul mare de ramuri care îşi dau concursul la efectuarea de prestaţii turistice arată că “produsul” turistic nu poate fi de calitate superioară decât în măsura în care toate elementele care concură la crearea sau intră în structura sa sunt de calitate ridicată.

Fiind una dintre formele de activitate care satisfac cerinţe personale, turismul este o verigă premergătoare consumului final, cu efecte economice însemnate ce nu trebuie ignorate. Mai mult este de arătat că, prin rolul pe care îl are - de a răspunde unor nevoi umane, în special de a participa la refacerea capacităţii de muncă – turismul contribuie la producerea de venit naţional. Creatoare de venit naţional sunt nu numai alimentaţia publică şi transporturile turistice, ci şi activităţile desfăşurate de colectivele din unităţile de cazare şi din bazele de tratament.

Ca şi în alte ramuri prestatoare de servicii, cheltuielile cu munca vie deţin o pondere mare în cadrul tarifului, ceea ce înseamnă că orice contribuţie a sa la sporirea venitului naţional antrenează creşterea într-o măsură a muncii materializate, trecute.

Activitatea de turism internaţional se dovedeşte a fi deosebit de favorabilă pentru creşterea venitului naţional. În cazul ţării noastre (ca şi al altora), această situaţie se datoreşte, între altele, practicării de preţuri şi tarife mai ridicate în relaţiile cu turişti străini, comparativ cu cele utilizate la turismul intern. O asemenea practică decurge din faptul că, pe piaţa internaţională, acţiunea legilor economice care reglementează preţurile şi tarifele duce la apariţia unor diferenţe în plus sau în minus faţă de preţurile şi tarifele întâlnite în raporturile cu cererea internă. Nivelul superior al tarifelor la care sunt comercializate prestaţiile turistice româneşti pe piaţa externă se explică prin aceea că cheltuielile pe baza cărora se formează tarifele internaţionale sunt cele specifice ţărilor cu poziţie dominantă în ansamblul ofertei mondiale, acestea fiind – în general – ţări puternic dezvoltate din punct de vedere economic; or în asemenea ţări, unele elemente de cheltuieli, şi înainte de toate salariile (cu ponderea mare în ansamblul costurilor din activitatea turistică), sunt mai ridicate decât cele din România şi alte ţări cu nivel de dezvoltare economică mai scăzută. În mod concret, diferenţele pozitive reprezintă un aport de venit naţional sub formă valorică.

Privită pe un alt plan, contribuţia turistului la crearea de venit naţional se impune atenţiei şi prin faptul că activităţile specifice nu epuizează “materia primă” pe baza căreia se dezvoltă; totodată, una din virtuţile sale constă în aceea că are în vedere valorificarea de resurse naturale nevalorificate altfel (ape minerale, mofete, peşteri, apa mării, pante montane, peisaje ş.a.), exploatarea suplimentară a unora din cele care intră în câmpul de acţiune şi al altor domenii (pădurile, nisipul de pe plajă, soarele etc.), precum şi valorificarea anumitor creaţii realizate în alte scopuri (monumente istorice, de artă şi arhitectură, muzee, castele, elemente etnografice şi folclorice, lacuri de acumulare ş.a.).

De mare importanţă pentru economia ţării, în special în ceea ce priveşte aportul de valută, este turismul internaţional, dacă, în balanţa turistică între încasările şi plăţile externe se respectă un raport raţional, acesta constituie o cale, şi încă una foarte importantă, de echilibrare şi chiar de creare a unui sold activ în balanţa de plăţi a ţării.

Este de subliniat, totodată, că aportul valutar al turismului la balanţa de plăţi este mult mai convenabil decât cel al comerţului exterior. Realizându-se ca export în interiorul ţării, produsele care sunt utilizate la preparatele culinare consumate de turiştii străini sau mărfurile care sunt cumpărate de aceştia din unităţile comerciale nu se mai încarcă cu cheltuieli mari de transport, de ambalare şi de asigurare, nu sunt grevate de taxe vamale şi de alte taxe. Ca urmare, valorificarea resurselor materiale şi a muncii interne prin turismul internaţional este mult mai avantajoasă decât prin exportul de mărfuri.