Analiză comparativă a impozitelor și taxelor la SC Biff Internațional SRL

SINTEZĂ LUCRARE

Teza de diplomă intitulată "Analiza comparativă a impozitelor şi taxelor la S.C. BIFF INTERNATIONAL S.R.L.”, abordează fiscalitatea întreprinderii din punct de vedere a impozitelor centrale şi locale, directe şi indirecte datorate de o firmă.

Teza este impartită in 3 capitole.

În primul capitol se prezintă noţiuni introductive, în care am vorbit din punct de vedere teoretic de fiscalitatea comparată în deciziile întreprinderilor, gestiunea fiscală şi ce anume înseamnă gestionarea eficientă a resurselor economice, riscul fiscal – cheie a succesului în materie de gestiune.

Totodata, am evidenţiat în acest capitol principalele categorii de taxe şi impozite pe care o întreprindere le plăteşte şi care sunt obligaţiile şi drepturile contribuabilor.

În acelaşi capitol sunt prezentate regulile de procedură a inspecţiei fiscale la firmele private, în care sunt evidenţiate etapele care ţin de desfăşurarea acţiunilor de inspecţie fiscală şi regulile după care organele de control se ghidează în procesul de inspecţie fiscală.

În cel de-al doilea capitol este prezentată gestiunea fiscală a principalelor impozite şi taxe directe şi indirecte ale firmei, cât şi taxele şi impozitele administraţiei centrale.

Din taxele directe, am prezentat pe cele mai importante şi anume : impozitul pe profit şi impozitul pe venituri din salarii, iar din cele indirecte, am evidenţiat taxa pe valoare adăugată, accizele şi taxele vamale.

Din taxele şi impozitele administraţiei centrale, sunt evidenţiate taxele locale care sunt urmatoarele : impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi aaautorizaţiilor în domeniul construcţiilor, taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă şi taxa pentru şedere în staţiunile balneoclimaterice.

Toate aceste taxe sunt expuse de la modul de derminare al lor, pâna la plata efectivă a acestora.

În ultimul capitol este evidenţiat un studiu practic privind fundamentarea obligaţiilor fiscale directe şi indirecte datorate de o firmă, pe exemplul S.C. BIFF INTERANTIONAL S.R.L. Pitesti. Pe langă aceasta, este prezentat şi un scurt istoric al firmei, profilul de activitate şi obligaţiile fiscale directe ale societăţii respective.

De asemenea, în acest capitol, sunt prezentate studii practice privind fundamentarea impozitului pe profit, fundamentarea impozitului pe salarii, fundamentarea impozitelor locale şi fundamentarea taxei pe valoare adăugată.

Conform normelor fiscale româneşti, întreprinderile au obligaţia de a plăti impozite, taxe şi alte contribuţii, chiar dacă unele dintre acestea sunt suportate de către alţi contribuabili. Beneficiari ai acestor impozite pot fi bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale sau bugetele fondurilor speciale.

O listă a obligaţiilor trebuie să cuprindă: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe dividende de la societăţi comerciale, impozitul pe profitul obţinut din activităţile comerciale ilicite sau din nerespectarea legii privind protecţia consumatorilor, taxa pe valoarea adăugată, accizele şi impozitul pe tiţeiul şi gazele din producţia internă, taxa pe jocurile de noroc, taxe vamale, taxe pentru eliberări de licenţe şi autorizaţii de funcţionare, taxa pe activitatea de exploatare a resurselor minerale, taxa asupra tranzacţiilor cu valori mobiliare, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, impozitul pe clădiri şi impozit pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport, impozitul pe venitul agricol, taxe de timbru, alte impozite directe şi alte impozite indirecte, contribuţia unităţii la asigurările sociale, contribuţia unităţii şi a personalului la fondul pentru ajutor de şomaj, contribuţia personalului pentru pensia suplimentară, contribuţia unităţii şi a personalului la fondul pentru asigurări de sănătate, contribuţia la fondul special al drumurilor publice, contribuţia la fondul special pentru sănătate, contribuţia la fondul special pentru modernizarea punctelor de trecere a frontierei precum şi a celorlalte unităţi vamale, contribuţia la fondul special de risc şi accident pentru protectia persoanelor handicapate, contribuţia la fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, contribuţia la fondul special pentru protejarea asiguraţilor, contribuţia la fondul special pentru pensii şi asigurări sociale ale agricultorilor, contribuţia la fondul cultural naţional, contribuţia la fondul pentru modernizarea turismului, contribuţia la fondul special al aviaţiei civile, contribuţia la fondul cinematografic naţional.

În condiţiile unei presiuni fiscale mari, contribuabilii pot ajunge să deruleze operaţiuni care să nu respecte normele fiscale, contabile sau de altă natură, intrând în starea de evaziune fiscală. Aceasta este definită, în România, ca fiind sustragerea, prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a alte sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către o persoană fizică sau juridică română sau străină. Se poate spune ca tentativele de evaziune fiscală au apărut odată cu impozitul, deoarece orice prelevare de către stat a unor sume de la contribuabili nu poate să nu fie simţită ca o constrângere de către acesşia din urmă. Evaziunea fiscală se manifestă atât în interiorul unei ţări, cât şi la nivel internaţional şi, pe lângă mecanismele necesare pentru buna colectare a impozitelor, statele trebuie să se doteze şi cu instrumente de luptă împotriva acestor fenomene.

Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute în continuare, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi.

Activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

Nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte persoane

legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului.

Instituţiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activităţile care sunt desfăşurate în calitate de autorităţi publice, chiar dacă pentru desfăşurarea acestor activităţi se percep cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi, cu excepţia acelor activităţi care ar produce distorsiuni concuren ţiale dacă instituţiile publice ar

fi tratate ca persoane neimpozabile, precum şi a celor prevăzute în continuare.

Instituţiile publice sunt persoane impozabile pentru activităţile desfăşurate în calitate de autorităţi publice, dar care sunt scutite de taxă.

După 1998, în ţara noastră sistemul fiscal a fost în permanenţă supus reorganizării, concentrându-se atenţia pe termen scurt asupra atingerii obiectivului major, acela de încasare a veniturilor fiscale la buget. Întreprinderile româneşti nu au beneficiat de opţiunile fiscale juridice, decât în mică măsură. Lipsa unui management fiscal atât la nivel executiv cât şi parlamentar în stabilitatea în timp a legislaţiei, s-a răsfrânt ca un ,,bumerang’’ asupra bugetului de stat, fie facilitând frauda şi evaziunea fiscală, fie transformarea contabilităţii ca principală sursă de informaţii pentru administraţiile fiscale.

Fiscal este termenul ce priveşte fiscul şi competenţele ce îi revin. Obiectivele fiscalităţii constau în calculul, perceperea, aşezarea, urmărirea plăţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate de unităţile economice, statului. Ele sunt îndeplinite de componenţele sistemului fiscal – mecanismul fiscal şi aparatul fiscal.

Obiectivele gestiunii fiscale ale întreprinderii au în vedere asigurarea securităţii şi eficacităţii fiscale, prin intermediul cercetării prescripţiilor de formă şi fond cum ar fi: amânări, eşalonări, scutiri, toate impuse de dreptul fiscal. Se evită astfel sancţiunile şi penalităţile fiscale şi se procedează la o mai bună alocare a resurselor sale financiare. Obţinerea de avantaje fiscale presupune că întreprinderea cunoaşte bine ansamblul de măsuri în vigoare, ceea ce nu ţine de caracterul temporar al regulii fiscale, de frecvenţele modificării legislative şi de publicitate care reuneşte tradiţional măsurile cele mai speculative, lăsând în umbră celelalte dispoziţii mai exacte, dar uneori la fel de avantajoase.