Analiza Economică

INTRODUCERE

Analiza este definită ca fiind o metodă de cercetare şi cunoaştere bazată pe decompunerea sau desfăşurarea unui obiect sau unui fenomen în părţile sale componente, precum şi stabilirea factorilor care-l determină.

Prin urmare, analiza economică studiază fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse şi al rezultatelor obţinute, esenţiale în acest domeniu fiind relaţiile structural-funcţionale şi a celor de cauză –efect.

Cu ajutorul metodelor specifice ea apare ca un instrument indispensabil în procesul cunoaşterii, deoarece permite stabilirea structurii fenomenelor, a relaţiilor de cauzalitate, a factorilor care le generează, a legilor formării şi desfăşurării lor, ceea ce presupune suportul elaborării deciziilor privind activitatea în viitor.

Analiza economică răspunde unor necesităţi practice, fiind ancorată în realităţile întreprinderii. Pe baza informaţiei existente, cercetează rezultatele obţinute, factorii care le-au determinat şi concordanţa acestora cu criteriile de eficienţă, evidenţiind posibilităţile de sporire a performanţelor întreprinderii. Cu ajutorul analizei se stabilesc punctele tari şi slabe din activitatea unei firme dar şi măsurile ce urmează a se aplica pe termen scurt şi lung pentru atingerea anumitor obiective propuse.

În concluzie analiza economică are un rol fundamental în evaluarea, reglarea şi ameliorarea performanţelor economico-financiare ale unităţii. De aceea, aceasta constituie baza studiilor de fezabilitate şi a celor de evaluare economică a întreprinderilor.

Analiza economică, prin ea însăşi, realizează în procesul conducerii agentului economic o seamă de funcţii:

-funcţia informaţională privind situaţia economico-financiară, bugete, niveluri ale concurenţei pe diferite pieţe, etc.;

-funcţia de evaluare privind potenţialul tehnico-economic al agentului economic;

-funcţia de fundamentare a deciziei pe criterii de eficienţă şi îmbunătăţire a potenţialului economico- financiar al agentului economic;

-funcţia de realizare a cerinţelor gestiunii eficiente a patrimoniului;

-funcţia de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar, care presupune analiza relaţiilor cu băncile de la care se fac împrumuturi, cu furnizorii, creditorii , cu sistemele de impozitare a veniturilor, bursa de valori, etc.

Activitatea desfăşurată de compartimentul de analiză economico-financiară constă în realizarea de rapoarte de diagnosticare pe probleme, diagnostice globale în cazul existenţei disfuncţionalităţilor în funcţionarea întreprinderii, analiză pe bază de bilanţ în scopul prezentării în cadrul şedinţelor consiliilor de administraţie, respectiv în adunarea generală a acţionarilor.

În practica de conducere a unităţilor economice, analiza economico îşi găseşte o utilizare prioritară în cadrul funcţiilor de previziune şi control. În acest context, rolul concret al analizei economico-financiare poate fi rezumat şi sistematizat astfel:

1. Analiza economică reprezintă un mijloc indispensabil în elaborarea unor planuri reale, temeinic fundamentate din punct de vedere ştiinţific;

2. Analiza economică constituie, în acelaşi timp, un instrument operativ, de cunoaştere şi de reglare, în procesul îndeplinirii planului;

3. Analiza economică contribuie atât la realizarea şi eventual depăşirea rentabilităţii prevăzute, cât şi la asigurarea unei situaţii patrimonial-financiare echilibrate pe întreg parcursul anului.

Lucrarea este structurată în 5 capitole:

- primul capitol cuprinde prezentarea materiilor prime necesare fabricării pâinii, procesul tehnologic de fabricare a pâinii şi date despre valoarea alimentară şi nutriţională a pâinii;

- în al doilea capitol sunt prezentate date despre societate : date generale, obiectul de activitate, dotările tehnice şi analiza personalului;

- capitolul trei cuprinde date despre piaţa de aprovizionare, piaţă de desfacere şi despre piaţa concurenţială;

- capitolul patru cuprinde analiza de rentabilitate pe produs, cu date despre costul de producţie şi date despre stabilirea preţului de vânzare ;

- copitolul cinci cuprinde analiza tehnico-economică a societăţii: analiza cheltuililor şi a veniturilor;

CAPITOLUL I

PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A PÂINII

1.1 Materii prime şi auxiliare folosite în panificaţie

1.1.1 Făina de grâu

Făina de grâu este principala materie primă în industria de panificaţie. Ea rezultă prin măcinarea grâului în diferite variante de extracţie. Făina obţinută prin măcinare este un amestec de particule de diferite mărimi şi compoziţie chimică.

Compoziţia chimică şi biochimică a făinii de grâu este complexă, aceasta conţine apă (13-15% din masa sa) şi substanţă uscată, care cuprinde: proteine (10-12%), glucide(68-74%), lipide(0.9-1.9%), substanţe minerale(0.35-0.8%), vitamine(0.009-0.013%), pigmenţi, enzime. Aceste componente au proporţii diferite în funcţie de tipul de făină analizat.