Analiza Ofertei Turistice pe Piața Spaniei

INTRODUCERE

SPANIA: Pentru vechii greci, reprezenta tărâmul unde creşteau merele de aur ale lui Hercule; pentru arabi, era întruchiparea Raiului pe pământ; pentru scriitorii George Orwell şi Ernest Hemingway era o arenă în care istoria oscila între fapte eroice şi tragedie, când toreadorii flirtau cu moartea pe parcursul unei după-amieze.

În ciuda traficului susţinut spre staţiunile de pe ţărm, Spania a rămas în ochii necunoscătorilor, o ţară misterioasă. Cei mai cunoscuţi spanioli în întreaga lume sunt personaje de roman: Don Juan, Don Quijote şi Carmen. Fiestele şi flamenco sunt seducătoare, nu doar pentru caracterul lor ostentativ, cât mai ales pentru exotismul lor cu influenţe din afara Europei.

Pentru turiştii care vizitează Spania, călătoria poate avea două constante. Una dintre ele este lumina: soarele strălucitor la care se îngrămădesc nordicii pentru a se răsfăţa la căldură, roşul-auriu lucios care îmbracă oraşe întregi, lumina pe care El Greco, Velasquez şi Picasso au văzut-o şi au redat-o în tablourile lor. Cealaltă este o inimaginabilă vitalitate omniprezentă, la fel ca lumina, putând fii văzută prin cafenele şi la grupurile ce ies la plimbare duminica seara în oraşele cu pretenţii şi la exuberanţii dansatori din cadrul festivalurilor ori în politeţea nobilă a unui străin aflat pe un drum de ţară oferindu-se să-şi împartă mâncarea cu tine şi interesându-se ce-ţi mai face familia.

Dintre toate aspectele pe care Spania le oferă de-a lungul unui sejur, cea mai izbitoare este cu siguranţă, “noua Spanie”, cea a postfranchismului: părintele mândru al unei noi democraţii, membru ambiţios al Uniunii Europene, al unei Spanii care în doar câteva decenii a devenit o artistă scandaloasă, o ziaristă necenzurată, un politician idealist, o scenă de desfăşurare a evenimentelor istorice şi mondiale şi o mare consumatoare de informaţie şi cultură.

Toate acestea reprezintă Spania, o lume aparte „aruncată de natură şi de istorie” între Europa şi Africa, între Marea Mediterană şi Oceanul Atlantic, o lume care oferă străinilor o varietate de forme de relief căreia îi corespunde un popor plin de contraste, catalani, castilieni, andaluzi, basci şi galicieni, toţi uniţi prin „simţul demnităţii şi setea de libertate”.

Anual sute de mii de turişti vizitează Spania, însetaţi de a cunoaşte şi de a simţi pulsul fierbinte al lumii spaniole.

Deşi în Spania predomină turismul cultural, turismul de litoral şi cel montan sunt de asemenea foarte bine dezvoltate, nu numai datorită peisajelor de o deosebită frumuseţe, ci şi serviciilor de o înaltă calitate oferite.

În prima parte a lucrării de faţă se prezintă importanţa turismului în economia unei ţări, serviciile turistice existente în Spania şi modul cum această ofertă contribuie la dezvoltarea turismului, Spania menţinându-şi astfel poziţia (alături de alte ţări europene ca: Franţa, Italia, Austria, Olanda, Belgia, Portugalia), în topul mondial al destinaţiilor turistice, realizând astfel importante venituri din această ramură.

Indicatorii turistici şi economici de referinţă din sfera turismului, se prezintă în ultima parte a lucrării, aceştia fiind calculaţi pe baza datelor statistice furnizate de Organizaţia Mondială a Turismului, alături de sezonalitatea serviciilor turistice, o trăsătură importantă ce caracterizează oferta turistică spaniolă.

I.TURISMUL - ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ

1.1. Locul şi rolul turismului în economie

Turismul cuprinde în sfera sa de acţiune o serie de activităţi de natura serviciilor şi anume: furnizarea de informaţii, comercializarea de vacanţe, efectuarea unor prestaţii – transport, cazare, alimentaţie, agrement, tratament, etc. De asemenea, trăsăturile acestor activităţi, luate individual sau în totalitate, exprimate prin nematerialitate, intangibilitate, eterogenitate, consum mare de muncă vie sau dinamismul şi diversificarea lor permanentă, ca forme de materializare a comportamentului economic, sunt comune tuturor ramurilor componente ale sectorului terţiar.

Totodată, diversitatea activităţilor ce dau conţinut prestaţiei turistice, ca şi prezenţa unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei, conferă turismului caracterul unei ramuri de interferenţă. De aici, amploarea şi complexitatea legăturilor ce se dezvoltă între turism şi celelalte ramuri ale economiei, indiferent din ce sector fac parte.

Aceste relaţii îmbracă forme diferite, manifestându-se direct sau indirect, permanent sau periodic, pe orizontal sau vertical. Spre exemplu, pentru desfăşurarea activităţii turistice sunt necesare intrări în alte ramuri ca: industria construcţiilor (şi indirect, industria materialelor de construcţii, a sticlei, a lemnului, metalurgiei etc), energetică, alimentară, textilă, etc.; de asemenea turismul întreţine legături directe cu transporturile, telecomunicaţiile, cultura şi arta. La rândul său, prin produsele care le oferă, contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populaţiei.

Toate acestea ilustrează poziţia importantă a turismului în structura mecanismului economic şi rolul său activ în procesul de dezvoltare şi modernizare a economiei.

1.2. Sistemul economic al Spaniei

1. Agricultura

De când s-a alăturat Comunităţii Europene, sectorul agriculturii, a trebuit să respecte politicile Comunităţii Europene, rezultatul fiind acela că multe operaţii realizate la scară mică, în special obţinerea produselor lactate, a trebuit să înceteze.

În prezent, în cadrul agriculturii spaniole lucrează aproximativ 10% din forţa de muncă.

Producţia de cereale ocupă un loc important în agricultura Spaniei, principalele recolte fiind cele de grâu care este cultivat în Castilla, Aragon şi Extremadura şi de orz, cultivat în sud-estul Spaniei. De asemenea există şi o producţie considerabilă de orez cultivat în regiunile din nordul Valenciei şi sudul Cataloniei. Cea mai importantă recoltă folosită, din totalul producţiei de cereale este lucerna folosită pentru hrana animalelor.

Alte recolte semnificante sunt cele de sfeclă de zahăr, măsline (folosite în mare parte pentru ulei), legume (fasole, linte şi mazăre), citrice (în special portocale), mere, pere, piersici şi banane, vegetale (în special roşii, ceapă şi cartofi) şi migdale.

Spania este una dintre cele mai mari producătoare de vin. Viţa de vie, foarte răspândită, se concentrează mai ales în zonele: La Rioja, Valdepenas în Noua Castillie, Malaga, Valea Duero în Vallavoid, Levante în Valencia şi Jerez de la Frontera, aceasta din urmă fiind şi un important centru al producţiei de cireşe.

Creşterea animalelor este de asemenea o parte importantă a agriculturii spaniole. Carnea de porc constituie cea mai vastă producţie, urmată de cea de pasăre, viţel şi miel.

Creşterea animalelor este dezvoltată mai ales în munţi (în special a oilor şi a caprelor) şi cu precădere în Cordiliera Iberică, Cordiliera Centrală, Cordiliera Cantabrică, Sierra Morena, în Extremadura de Nord şi pe valea mijlocie a Guadalquivirului.

La nivelul anului 2000 Spania a ocupat locul 7 de pe glob între producătorii de fructe cu 13,095,000 tone şi locul 9 între producătorii de carne (4,800,000 tone) şi legume (10,524,000 tone). Spania a fost şi este una dintre puterile mari în domeniul pescuitului.

Principalele zone de pescuit sunt în N-V Spaniei, mai ales Vigo şi La Coruna. Marile zone de pescuit sunt: Coasta Cantabrică ( sardele, ton, morua, pălămidă), Coasta Galiciană (mai ales sardele şi morua), Coasta Andaluză (sardele), Insulele Baleare (languste) şi Insulele Canare (sardele).