Analiza Produsului Turistic al Hotelului Internațional Băile Felix

INTRODUCERE

Turismul este, în înţelegerea multor profesionişti, cu precădere, o problemă de piaţă şi administraţie empirică În timp ce aceste activităţi sunt importante, domeniul este şi mai important Planificarea, dezvoltarea şi politica profiturilor depăşesc aspectele practice şi limitate ale tehnicilor de piaţă În viitor, pregătirea profesioniştilor în domeniul turismului va avea nevoie de stăpânirea şi folosirea ştiinţei acestui sector, singura alternativă pe care s-ar putea fundamenta dezvoltarea producţiei şi evaluarea corectă a industriei turistice Turismul, ca formă populară de existenţă umană în timpul liber, de asemenea, oferă oamenilor de ştiinţă din domeniul social o posibilitate apreciabilă pentru o mai bună înţelegere a anumitor forme de interacţiune umană, şi cum acestea afectează alţi oameni şi mediul în care ele apar

Aceste posibilităţi de studiu pot fi valorificate cel mai bine dacă se încearcă o recunoaştere explicită că turismul este un domeniu multilateral (cu mai multe faţete) În consecinţă, el necesită o abordare din perspectiva mai multor ştiinţe sociale, precum şi din aceea a diferitelor profesii Şirul de probleme privind studiul şi cercetarea în turism poate fi apreciat prin examinarea pe rând a naturii turismului în mai multe ipostaze: ca experienţă umană, comportament social, ca fenomen geografic, ca afacere şi sursă de venit, precum şi ca industrie

Factorii economici exteriori au făcut ca în ultimii zece ani piaţa românească a turismului să se caracterizeze printr-o mare recesiune, fapt relevat şi de ultimele sondaje de opinie in rândul populaţiei Începând cu anul 1989 turismul românesc a suferit numeroase schimbări, astfel că începând cu acest an hotelurile au început să fie din ce în ce mai puţin populate, iar lucrurile au început să meargă din ce în ce mai prost La aceasta a contribuit scăderea nivelului de trai şi al puterii de cumpărare a celor mai mulţi români

În următorii câţiva ani în care indicatorii economici au cotinuat sa scada şi oamenii de rând să o ducă din ce în ce mai greu, a apărut totuşi o clasă de mici întreprinzători care prin desfăşurarea unor activitaţi economice au început sa înregistreze profit, şi deci să-şi permită un concediu de odihnă într-o staţiune

În aceste condiţii turismul nu a mai adus profit fiind la un pas de a deveni o gaură neagra a bugetului Statul care inca mai detinea majoritatea in consiliile de administratie a diverselor societati de turism nu a avut bani sa mai investeasca în modernizarea şi intreţinerea hotelurilor, vilelor şi a staţiunilor în general, astfel încat totul a intrat în stare de conservare şi de cele mai multe ori conservarea a însemnat distrugere Ca urmare lucrurile au mers din ce în ce mai prost şi aproape nici un străin nu mai era atras de staţiunile ţării, iar lucru cel mai grav era că turiştii românii care de la an la an erau mai puţini la număr, nu puteau sa-şi mai permită un concediu

Odată cu privatizarea staţiunilor şi concesionarea hotelurilor, lucrurile au început să se schimbe în mai bine, dar standardele “noastre” erau net inferioare în comparaţie cu cele internaţionale Totuşi lumea continuă să meargă vara la mare hotelurile funcţionând la capacitate de peste 40%

După 1992 pentru turismul naţional în formula sa clasică a apărut un mare competitor, agroturismul Familiile de ţărani care doreau un venit suplimentar s-au organizat într-o asociaţie care să-i reprezinte şi să le asigure un venit mai mare Turiştii au fost deosebit de receptivi la această nouă oportunitate pentru ca le răspundea exact nevoilor; era o formă organizată de turism, cu o largă acoperire şi cel mai important la preţuri nu deloc piperate Astfel pe lângă deschiderea graniţelor, care i-a atras pe cei mai instăriţi dintre români, cei mai nevoiaşi aveau acum o alternativă Fosta reţea naţională de turism ce deţinea monopolul a intrat într-o mare criză, pentru că acum existau alternative Cu excepţia hotelurilor de la mare, nimeni nu mai era încântat de a petrece o vacanţă într-o staţiune la hotel

În aceste condiţii a fost necesară privatizarea sau concesionarea spaţiilor de cazare sau a unor staţiuni întregi pentru a putea salva situaţia, numai ca în cele mai multe cazuri cei care au cumpărat aceste “perle ale turismului” au aşteptat profitul fără a investi nimic în afara de suma iniţială

CAPITOLUL 1

PRODUSUL TURISTIC, COMPONENTĂ A OFERTEI TURISTICE

Turismul se prezintă ca un fenomen socio-economic complex, poziţionat la interferenţa mai multor subdiviziuni ale economiei naţionale Este vorba atât despre activitatea unităţilor angajate direct în servirea turiştilor (societăţi comerciale de transporturi, de alimentaţie publică, hoteliere, agenţii de voiaj etc ), cât şi despre unităţile implicate indirect (societăţi comerciale din domeniul construcţiilor, industriei prelucrătoare, prestărilor de servicii etc ) Deşi, în sens larg, turismul este înţeles ca fiind acţiunea de a călătorii pentru odihnă şi recreere, el este un fenomen complex care reuneşte un ansamblu de activităţi spijinite pe dimensiunile cantitativ-calitative ale celorlalte componente ale unui complex economic naţional, dar care, la rându-I îşi va face simţită prezenţa în creşterea şi diversificarea acestora, a sistemului social-economic global

Această concepţie privind turismul asigură o viziune de sistem în identificarea şi intercondiţionarea componentelor sale şi ilustrează existenţa unor activiţăţi de natura serviciilor în sfera domeniului turistic Tocmai acest lucru conferă turismului caracteristicile unei activităţi prestatoare de servicii care ia forma unei suite de prestaţii, cum ar fi: conceperea şi organizarea călătoriei, transportul, cazarea, agrementul etc Toate acestea justifică încadrarea turismului în sfera terţiarului

Produsul turistic, drept componentă a ofertei turistice, este considerat a fi rezultatul asocierilor, interdependenţelor, dintre resurse şi servicii Numai prin intermediul serviciilor, resursele se vor putea concretiza în produse turistice De aici rezultă importanţa deosebită a serviciilor, fără acestea neputând exista produs turistic

În concluzie, putem spune că existenţa unui patrimoniu turistic valoros, nu presupune şi un turism dezvoltat În absenţa serviciilor care să le pună în valoare şi să le facă accesibile turiştilor, resursele de excepţie (şi nu numai) rămân în afara circuitului economic De asemenea, datorită investiţiilor în domeniul serviciilor şi a calităţii prestaţiilor oferite, unele ţări cu potenţial turistic relativ modest se pot considera ca teritorii cu ritm înalt şi dinamic de dezvoltare turistică Este cazul unor ţări ca: Germania, Anglia, Cehia,Ungaria etc

1 1 TRANSPORTURILE TURISTICE

Transporturile înseamnă călătorie, adică acţiunea de deplasare spre un loc de destinaţie, folosind unul sau mai multe mijloace de transport Transportul este prima manifestare a consumului turistic El este singura componentă de care nu se poate dispensa turistul în acţiunea sa de deplasare spre destinaţia turistică

Perfecţionarea mijloacelor de transport a determinat stimulare turismului, extinderea sa şi apariţia de noi forme de turism

Transporturile se deosebesc de alte domenii de activitate printr-o serie de particularităţi:

- în procesul de transport nu se utilizează materii prime ca obiecte ale muncii;

- obiectul muncii nu suferă modificări în formă şi structură;

- “producţia”, în transporturi se împarte în:

- călători (respectiv călători-kilometri)

- tone (respectiv tone-kilometri);

- în procesul de transport nu se formează stocuri, se stochează numai nevoia de transport;

- procesul de muncă şi cel de producţie, în transporturi, sunt concomitente;

- activitatea de transport este în, general, o activitate continuă în timp, care,în cele mai multe cazuri, înseamnă o activitate de zi şi de noapte, atât în zilele de lucru cât şi în zilele de sărbătoare; ceea ce este discontinuu este intensitatea transporturilor;