Analiza și Previziunea Evoluției Serviciilor Turistice la Nivelul unei Țări

I N T R O D U C E R E

Turismul reprezintă pentru România sectorul economic care dispune de un valoros potenţial de dezvoltare, neexploatat încă suficient şi care poate deveni o sursă de atracţie atât a investitorilor cât şi a turistilor străini. Acest lucru este însă îngreunat de concurenţa puternică din partea ţărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croatia) şi de amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului românesc. Potrivit Strategiei de Dezvoltare din Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013, marele avantaj al României pentru dezvoltarea turismului este oferit de prezenţa resurselor naturale şi culturale de o mare diversitate şi armonios repartizate în teritoriu, care dau posibilitatea practicării întregii game de forme de turism.

Pentru completarea ofertei turistice generale, slab diversificată în prezent, România dispune de numeroase resurse turistice de exploatat şi valorificat, în vederea acoperirii întregului an calendaristic. Sunt de remarcat în acest sens cele 18 parcuri naţionale şi naturale, ariile protejate, rezervaţia biosferă Delta Dunării, bogaţia şi diversitatea patrimoniului cultural (mănăstiri, cetăţi, biserici, monumente), comunităţile umane care păstrează valorile civilizaţiei culturale rurale în viaţa de zi cu zi, oportunităţile de practicare a turismului de aventură, oferite de râurile naţionale, a speo-turismului, turismului ecvestru, turismului de croazieră pe fluviul Dunarea, turismului uval, favorizat de faptul ca România este a cincea ţară în ceea ce priveste viticultura, are oportunităţi pentru practicarea cicloturismului, a mountain-bike-ului, dar şi a concursurilor out-of-road.

Toate acestea conferă României potenţial pentru dezvoltarea produselor turistice complexe şi creşterea numărului total de turisti.

În raport cu potenţtialul turistic, dar şi comparativ cu statele vecine, ponderea turismului românesc în PIB este mică, la fel şi profitul obţinut de întreprinzătorii în turism. Aceasta se datorează în principal lipsei produselor turistice complexe, existenţei capacităţilor turistice vechi şi nemodernizate, privatizate în anii 2001-2002, şi lipsei facilităţilor pentru realizarea de capacităţi turistice complexe, modern echipate şi dotate. La acestea se adaugă şi lipsa capacităţilor de cazare în zonele turistice care oferă oportunităţi deosebite pentru practicarea turismului de nişă şi a ecoturismului.

De asemenea, lipsesc total sau sunt insuficiente capacităţile turistice în vecinătatea parcurilor naturale, naţionale sau ale altor arii protejate care sunt legiferate. Fără a avea o dezvoltare cantitativă şi calitativă optimă a structurilor turistice de cazare, de alimentaţie şi de agrement, resursele turistice naturale nu pot fi valorificate complex.

În ceea ce priveste promovarea turistică, ca factor cheie pentru consolidarea locului pe pieţe şi obţinerea succesului, România trebuie să se alinieze tendinţei internaţionale de creştere, din ce în ce mai mult, a rolului instituţiei naţionale de promovare a turismului în activitatea intensivă de promovare. Activitatea de promovare turistică internă este în prezent subdimensionată, cantitatea de materiale promoţionale editate este insuficientă şi nu acoperă cererea. Situaţia este determinată de lipsa unei reţele naţionale de centre judeţene şi birouri locale de promovare şi informare turistică, a unor brand-uri pe zone/regiuni turistice, de deficienţele în acoperirea cu fonduri de la buget a activităţii de promovare internă şi internaţională, de lipsa asigurării continuităţii instituţionale în domeniul promovării.

Lucrarea de faţă cuprinde 3 capitole în care am analizat şi previzionat evoluţia serviciilor turistice la nivelul ţării noastre pe trei ani.

Capitolul 1 cuprinde definirea conceptelor de „turism” şi „turist”, repere istorice ale turismului, conceptul şi noţiuni fundamentale din turism, precum şi aspecte ale dezvoltării turismului din punct de vedere economico-social.

Capitolul 2 cuprinde un studiu comparativ între serviciile turistice din România şi Bulgaria, analiza evoluţiei serviciilor de turism în România în perioada 2005-2010, evoluţia serviciilor şi gradul de dezvoltare economico-socială în perioada 2005-2010 şi previziunea pentru anii 2011-2013 a serviciilor de turism folosind metoda sporului mediu, metoda indicelui mediu de dinamică şi metoda trendului liniar.

1. TURISMUL ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICO - SOCIALĂ

1.1 CONCEPTELE DE „TURISM” ŞI „TURIST”

Deşi considerat de cei mai mulţi dintre experţii în domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi ca atare, primele încercări de definire şi caracterizare a lui datează din această perioadă.

Timp de un secol de la apariţie, turismul a avut o evoluţie relativ lentă, ceea ce s-a reflectat şi în planul clarificărilor conceptuale.

După cel de-al doilea război mondial, mai exact începând cu anii 1960, şi ca urmare a profundelor transformări din economia mondială, turismul cunoaşte o expansiune deosebită – de unde şi caracteristica pe care i-o atribuie numeroşi autori, aceea de „fenomen specific lumii moderne” – antrenând tot mai multe resurse şi un număr în creştere de ţări şi organisme.