Biserici fortificate

INTRODUCERE

Privite până în prezent ca unități de organizare spațială a combinației între regionalizarea pozitiv-științifică, simbolic-informală și în același timp normativ-formală, cele opt unități ale țării (Muntenia, Oltenia, Banat-Crișana, Maramureș, Transilvania, Bucovina, Moldova, Dobrogea) dispun în egală măsură de un potențial turistic deosebit de atrăgător, în care se pot practica diverse forme de turism.

Microdestinația Transilvania cuprinde partea centrală a României, respectiv regiunea intracarpatică delimitată la sud de Muntenia prin lanțul Carpaților Meridionali, la est de Moldova prin Carpații Orientali, la vest de Carpații Occidentali (Munții Apuseni) care o separă de Banat-Crișana, iar în partea de nord se învecinează cu regiunea Maramureș. Din punct de vedere geografic este un platou înalt, cu înălțimi de maximum 500 de metri, fiind irigat de râurile Mureș, Someș, afluenți ai Tisei și de râul Olt, afluent al Dunării. Sub aspect administrativ-teritorial are în componență 10 județe: Alba, BistrițaNăsăud, Brașov, Cluj, Covasna, Harghita, Hunedoara, Mureș, Sălaj și Sibiu.

Cele mai importante orașe ale regiunii sunt Cluj-Napoca, Alba Iulia, Brașov, Sibiu, Deva, Târgu Mureș, renumite atât ca centre culturale și turistice, cât și ca puternice centre industriale. Atracțiile turistice ale regiunii sunt remarcabile, amintind printre acestea: Catedrala Reîntregirii Neamului și a Încoronării de la Alba Iulia, Castelul Bran, Biserica Neagră din Brașov, Castelul Huniazilor de la Hunedoara, Cetatea Medievală din Sighișoara sau capitala Daciei preromane de

la Sarmisegetuza Regia.

Zona Transilvaniei include partea centrală a României desfasurată intre ramurile Carpaților, se caracterizează printr-o dotare corespunzătoare mai ales în orașe, dar și apariția unor localități turistice în cadrul depresiunii Sibiu, Făgăraș sau arealul Bistrița-Cluj unde agroturismul se dezvoltă. In cadrul acestei regiuni se disting 3 zone turistice cu caracter complex in cadrul cărora sunt axate centre turistice. În jurul unora (Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Sibiu, Alba-Iulia etc) s-au individualizat mai multe zone nu numai ca potențial ci și ca ansamblu de activitați specifice care se bucura de dotări și servicii corespunzătoare.

Trasnilvania își trage numele din expresia latina -Trans Silva -ce înseamnă -Țara de dincolo de Păduri- datorită pădurilor dese ce acopereau munții ce înconjoară, așa cum vom vedea, această zonă atât de importantă pentru România si chiar pentru o parte a Europei. Este una dintre proviciile României medievale greu încercată de-a lungul timpului, leagat de formarea poporului român dar nu în ultimul rând un important centru cultural și economic al țării. Este situată în interiorul lanțului Carpatic și constituie o zonă bogată în obiective turistice naturale și istorice.

Forma de relief principală este podișul, înconjurat de dealuri, depresiuni si străbătut de numeroase râuri. Clima este temperat continentală, vara temperaturile atingând 30 de grade Celsius iar iarna pot atinge minime de circa 23 de grade Celsius.

Istoria zonei este foarte veche ea începând odată cu Epoca Pietrei de când datează primele descoperiri de rămășițe umane și de așezări, atingând un punct de vârf în prima vârstă a fierului când în interiorul arcului carpatic civilizația dacică a atins un înalt grad de cultură materială și spirituală, fapt dovedit de numeroasele descoperiri arhelogice de la Cioclovia, Ohaba Ponor, Pecica Cucuteni, sau Ariusd.

Transilvania este renumită pentru cele peste 160 de biserici fortificate, a căror istorie începe în epoca medievală. Fiind o regiune de graniță, pe vremea aceea, aveau loc multe războaie. Pentru a se apăra, locuitorii au început să fortifice bisericile construind în jurul lor ziduri de apărare. În caz de atac, zidurile le asigurau sătenilor adăpost și protecție. În decursul secolelor, fortificațiile au fost întărite și extinse. Multe dintre ele s-au păstrat până astăzi și constituie un peisaj unic în lume, mai ales prin densitatea și varietatea monumentelor. Acestea au devenit simbolul marcant al multor sate și al regiunii în general.

Bisericile fortificate au fost construite, folosite și întreținute în mare parte de coloniștii vorbitori de limbă germană - sașii transilvăneni. Timp de secole ele au reprezentat centrul religios și cultural al comunităților rurale. După o perioadă de peste 800 de ani, în ultimele decenii, majoritatea sașilor transilvăneni a părăsit regiunea. Astfel, astăzi se pune problema viitorului bisericilor fortificate, a acestei moșteniri de valoare universală, care face parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

Bisericile fortificate săsești sunt administrate de Biserica Evanghelică C.A. din România (B.E.C.A.R.). Din cauza emigrării sașilor transilvăneni, numărul enoriașilor a scăzut drastic, astfel încât multe dintre biserici nu mai sunt folosite deloc sau numai foarte rar. În același timp, din sate a dispărut chiar acea populație care a ridicat și întreținut monumentele.

Acesta este motivul care a dus la înființarea Fundației Biserici Fortificate, care este o instituție specializată în conservarea patrimoniului cultural bisericesc.

Președintele României Klaus Werner Iohannis precum și Președintele Republicii Federale Germania Joachim Gauck au preluat împreună patronajul fundației.

Fundația este finanțată în cea mai mare parte din donații, subvenții și fonduri externe care asigură, pe de-o parte, desfășurarea activităților și, pe de altă parte, contribuie la majorarea capitalului social.

Fundația este de asemenea susținută de o asociație non-profit din Germania.