Mijloace și modalități de plată în turism

Introducere

Încasarea notelor de plată prin casieria serviciului front-office se poate face utilizând mijloace de plată diferite : moneda naţională, monede străine liber convertibile, cecuri bancare şi poştale, cecuri de călătorie, cărţi de credit, voucher-e.

Plata în numerar, în monedă naţională, este mijlocul de plată acceptat pretutindeni. Totuşi, plata în numerar (cash) comportă mai multe dezavantaje majore: riscul pierderii şi furtului banilor, pierderea dobânzilor etc. În plus, pentru operaţiunile din străinătate, orice plată trebuie precedată de un schimb valutar, care determină cheltuieli de pe urma diferenţelor de curs şi a comisioanelor achitate. Casieriile marilor hoteluri efectuează şi operaţiuni de schimb valutar. Turistul poate suferi o pierdere suplimentară dacă, la întoarcerea în ţara, rămâne cu o parte din banii de buzunar în monedă străină necheltuiţi.

Conform unui studiu efectuat de Biroul European al uniunilor consumatorilor, un turist pleacă din Bruxelles cu 50 de mii de franci belgieni pentru a întreprinde un turneu prin 11 ţări ale Uniunii Europene ar cheltui jumătate din sumă numai pentru operaţiunile succesive de schimb valutar.¹

După 1999, odată cu realizarea uniunii monetare şi introducerea monedei europene –euro- cheltuielile de schimb valutar vor fi eliminate.

Practic, euro-ul va fi pus în circulaţie ca numerar la 1 ianuarie 2002.

Regulamentul hotelier internaţional precizează că “hotelierul nu este obligat să accepte cec-uri, cupoane, cărţi de credit sau alte mijloace de plată diverse”. Evident, acceptându-le, acest lucru îl va face căutat de clienţii care utilizează respectivele mijloace de plată.

În ultimul timp, se afirmă cu putere utilizarea cărţilor de credit. Denumirea “cărţi de plată” este mai aproape de natură şi funcţiile acestora.

Administrarea firmelor din industria hotelieră n-a ridicat niciodată problema existenţei trezoreriei în perioadele de exploatare. Cu alte cuvinte, reglementarea notelor de plată pentru hotel şi restaurant era( şi este încă) efectuată prin plata în numerar.² Numai

plăţile serviciilor prin intermedierea agenţiilor de voiaj erau întârziate cu timpul necesar pentru efectuarea decontărilor . Sistemul de plată a evoluat însă în timp.

Cazarea în hotel, servirea mesei la restaurant a oamenilor de afaceri, funcţionarilor, agenţilor comerciali, sunt achitate printr-o notă de comandă, a cărei plată se face numai la sfârşitul lunii, de către întreprinderile unde sunt angajate respectivele persoane.¹

De asemenea, pentru deţinătorii de cărţi de credit se amână achitarea notei de plată în numerar până în momentul reglementării bancare. De aceea este din ce în ce mai dificil să se evalueze situaţia financiară a unei întreprinderi de turism, Ia un moment dat.

CAPITOLU I Cecul de călătorie

Mecanismul plăţii cecurilor de călătorie se particularizează prin faptul că beneficiarul lor achită băncii sau instituţiei de la care le cumpără şi poate cere plata lor la prezentare oricărei bănci din lume ce cumpără astfel de cecuri. Băncile care cumpără cecuri de călătorie le achită imediat, iar suma plătită şi-o recuperează returnând cecurile băncii de la care le-au cumpărat beneficiarii iniţiali.

Dintre toate tipurile de cec, cecurile de călătorie au cunoscut cea mai mare diversificare. Astfel, cecurile de călătorie au început să fie tipărite şi vândute clienţilor lor nu numai de bănci, ci şi de companii de transport, de turism etc. Această diversificare a cecurilor de călătorie şi cresterea, în acelaşi timp, a fraudelor legate de circulaţia lor, au condus la preocuparea privind uniformizarea acestora. Cu ocazia Conferinţei Internaţionale pentru Raţionalizarea Operaţiunilor Interbancare (Bruxelles, 1961) s-a convenit un model tipic cec de voiaj pe care asociaţiile profesionale din 15 state europene l-au adoptat.

imprimată (tipărită) pe ele. Eurocecurile sunt vândute de bănci clienţilor lor (care au

conturi deschise la ele), sub forma unor carnete de cecuri în alb. Beneficiarii completează Eurocecurile, acestea fiind trase asupra disponibilului din contul lor deschis la banca menţionată pe formularul Eurocecului.Eurocecurile se particularizează prin aceea că, odată cu eliberarea carnetului de cecuri, banca dă clientului şi o carte de garanţie. Cartea de garanţie {sub forma unei cărţi de vizită) cuprinde anumite elemente care, pe de o parte, asigură băncii plătitoare încasarea certă a banilor de la banca emitentă, iar pe de altă parte. constituie o protecţie împotriva furturilor, falsificărilor. Eurocecurile nu sunt achitate fara prezentarea de către beneficiar şi a cartii de garanţie. Lntre elementele înscrise în cartea de garanţie şi pe Eurocec trebuie sa existe o identitate absolută, verificată de lucrătorul de la ghişeul la care plăteşte şi confruntată cu paşaportul beneficiarului. Moneda şi limita superioară a sumei ce poi fi completate pe un Eurocec variază de la ţară la (ară, alăt în funcţie de ţara în care se află banca trasă, cât şi de ţara în care se efectuează plata Eurocecului. Aceste instrucţiuni sunt transmise de banca ce guvernează şi sistemul Eurocec tuturor băncilor din Europa care primesc spre achitare liurocecuri.¹