Perspectivele Dezvoltării Turismului Balnear în România

INTRODUCERE

Turismul pentru tratament sau cură balneomedicală este o formă specifică a turismului de (sejur) odihnă, practicată de persoanele care se deplasează în staţiunile balneare pentru îngrijirea sănătăţii sau prevenirea unor boli.

România este una din ţările cu cele mai bogate şi mai variate resurse turistice şi un important potenţial economico-social. Turismul reprezintă unul din sectoarele capabile să asigure o dezvoltare economică semnificativă. În condiţiile în care România dispune de un potenţial balnear de excepţie, caracterizat nu numai prin faptul că deţine o treime din apele minerale existente în Europa, dar şi prin cea mai mare diversitate de factori naturali de cură între care unii cu valoare de unicat sau puţin răspândiţi în Europa, poate deveni un pilon de bază al turismului românesc.

Aceasta presupune însă un proces profund, o restructurare a turismului românesc, o regândire a acestuia pornind de la cerinţele pieţei interne şi internaţionale, de la cerinţele pe care le au consumatorii acestui turism şi creând un turism balnear de calitate. Pentru aceasta se impune stabilirea unor direcţii clare de valorificare a potenţialului turistic precum şi aplicarea, în cadrul acestora, a unor măsuri, soluţii bine etapizate şi ştiinţific fundamentate în toate subsistemele turistice.

Lucrarea de faţă este structurată în 3 capitole şi încearcă să cuprindă aspectele cele mai importante ale turismului balnear românesc. În primul capitol am prezentat aspecte teoretice cu referire la turismul balnear. În al 2-lea capitol am realizat în prima parte o scurtă prezentare a staţiunilor balneare la nivel internaţional, urmând ca în a doua parte să se pune în evidenţă aspecte cu privire la turismul balnear din România, prin analizarea structurilor de primire – cazare turistică din staţiunile balneare ale României şi evoluţia acestora pe o perioadă de 5 ani, respectiv 2004-2008, cât şi a circulaţiei turistice în staţiunile balneare, prezentând principalele fluxuri turistice în funcţie de numărul turiştilor cazaţi, numărul înnoptărilor în unităţile turistice cu profil balnear şi evoluţia duratei sejurului. Ultimul capitol constă în prezentarea unei staţiuni balneare, respectiv staţiunea Pucioasa, conturând posibilele direcţii de valorificare a turismului balnear în cadrul acesteia.

CAPITOLUL 1

Consideraţii generale privind turismul balnear

Turismul este astăzi una din cele mai dinamice ramuri economice din lume. Este un lucru pe care l-au înteles deja organizaţiile de turism, guvernele, asociaţiile profesionale şi chiar turiştii înşişi. Volumul crescând şi complexitatea de oferte turistice au generat dezvoltarea unei adevărate industrii a călătoriilor şi turismului, ceea ce justifică importanţa dată acestei componente a sectorului terţiar. Prin natura sa, fenomenul turistic este deosebit de complex, cu adânci implicaţii sociale, culturale, politice şi economice.

1.1. Turismul balnear – aspecte teoretice

Dezvoltarea economică şi evoluţia condiţiilor de viaţă ale omului modern aduc, pe lângă beneficiile cunoscute, şi unele aspecte negative cum ar fi: creşterea poluării, ce are consecinţe semnificative asupra sănătăţii organismului uman, intensificarea muncii ( mai ales intelectuale) şi a stresului, dezechilibrele alimentare cantitative şi calitative. Toţi aceşti factori îl determină pe om, în calitatea sa de turist să aleagă ca destinaţie de vacanţă staţiunile balneare, cu scopul de a-şi îmbunătăţi starea fizică şi psihică.

Datorită evoluţiei spectaculoase, dar şi a complexităţii dobândite, noţiunea de turism balnear a cunoscut, de-a lungul timpului diferite abordări conceptuale. Astfel specialiştii Institutului de Cercetare pentru Turism prezintă această formă de turism astfel: “turismul balnear reprezintă un mijloc şi dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali ( apele minerale, nămolurile, gazele terapeutice, litoralul cu complexul său de factori terapeutici şi altele )”

Turismul de îngrijire a sănătăţii îşi are originile în timpurile antice, când oamenii cunoşteau şi exploatau proprietăţile curative ale apelor minerale şi termale, ale curei heliomarine, ale nămolului, ş.a. Este considerat cel mai vechi tip de turism, despre care au fost găsite dovezi la Herculaneum (Băile Herculane), Germisare (Geoargiu Băi), Pamukkale. Deşi este o formă de turism ce se adresează tuturor categoriilor de turişti se observă prezenţa unui număr mai mare în cazul turiştilor mai învârstă ce sunt adeseori însoţiţi de copii.

O altă definiţie a turismului balnear prezintă această formă de turism ca fiind: “modalitatea prin care se asigură necesarul de ape minerale şi termale pentru a fi băute sau folosite la băi.”

În ţara noastră turismul balnear are accepţiunea efectuării unor cure de prevenire a unor boli sau pentru îngrijirea sănătăţii, spre deosebire de unele ţări ale Uniunii Europene, precum Franţa, Italia şi Spania, unde turismul balnear este considerat turism de litoral, fără ca acesta să presupună efectuarea unor tratamente cu utilizarea complexului de factori terapeutici ai litoralului, acest tip de cură fiind cunoscut sub denumirea de talasoterapie. Pentru turismul balnear, în ţările menţionate mai sus, se foloseşte conceptul de termalism. Termalismul, sau crenoterapia reprezintă utilizarea în scopuri terapeutice a apei minerale termale direct de la sursă. În România, termenul de termalism este cunoscut ca fiind “ansamblul activităţilor legate de valorificarea şi utilizarea apelor minerale calde în scop curativ pentru turiştii aflaţi într-o staţiune termală.”

Şi noţiunea de balneoterapie are diferite accepţiuni conform literaturilor de specialitate din diferite ţări. Astfel în timp ce în ţara noastră, balneoterapia semnifică utilizarea băilor curative pentru efectuarea unor tratamente, în Franţa reprezintă utilizarea apei curente ( nu a celei minerale, termale sau de mare ) în scopuri terapeutice. Alături de aceste concepte mai întâlnim şi alte noţiuni, precum: climatoterapia şi balneoclimatoterapia.

Climatoterapia semnifică folosirea acţiunii diverselor tipuri de climat în scop profilactic şi curativ. Aceasta are efecte asupra creşterii rezistenţei organismului la infecţii şi stres, în tratarea astmului bronşic alergic, a tuberculozei, a hipertensiunii arteriale oscilante, a nevrozelor, afecţiuni endocrine.

Cel mai cuprinzător concept este cel al balneoclimatoterapiei ce presupune folosirea complexului de factori naturali: clima, factorii naturali ( ape minerale, lacuri sărate, saline, nămoluri, gaze terapeutice, plaje ) ai unei staţiuni sau a unei localităţi balneoclimaterice în scop profilactic, curativ sau de recuperare medicală.

Dezvoltarea turismului a depins semnificativ de cercetările întreprinse în cadrul balneologiei. Aceasta reprezintă ştiinţa ce se ocupă cu descoperirea, studiul complex şi aplicarea în practica medicală a factorilor naturali: ape minerale, nămoluri, gaze terapeutice etc.