Potențialul turistic al spațiului rural și valorificarea lui în Subcarpații Getici

INTRODUCERE

TURISMUL reprezintă prin conţinutul şi rolul său, un fenomen caracteristic civilizaţiei actuale, una din componentele majore ale vieţii economice şi sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de ţări. Receptiv la prefacerile lumii contemporane, turismul evoluează sub incidenţa acestora, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potenţial uman şi material pe care îl antrenează în dezvoltarea sa, ca şi prin efectele benefice asupra domeniilor cu care se interferează, turismul acţionează ca un factor stimulator al progresului.

Privit ca un fenomen social-economic, creator de beneficii importante, turismul a fost definit în variante din cele mai felurite: "arta de a călătorii pentru propria plăcere"; "activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau a locui departe de locul de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturii, datorită cunoaşterii unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute"; "ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor" etc. Conform Organizaţiei Mondiale a Turismului (O.M.T.), activitatea turistică este concepută ca "o formă a manifestărilor cultural-educative şi de recreere ale societăţii moderne".

Fără îndoială o formă de turism care a căpătat o mare amploare în ultimul timp este turismul rural, prin faptul că turiştii se deplasează spre aceste destinaţii datorită faptului că doresc o deconectare de la viaţa aglomerată din centrele urbane.

Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorinţa de expansiune şi petrecere a timpului liber şi a vacanţelor „la ţară” constituind preocupări vechi mai ales împătimiţilor de natură. Ceea ce se prezintă ca o noutate este modul în care a evoluat această formă de turism atât cantitativ cât şi calitativ în ultimile decenii, el tinzând să devină un fenomen de masă.

Dezvoltarea turismului rural a produs mutaţii importante în viaţa satelor, cu deosebire a celor care dispun de o ofertă turistică importantă, aducând elemente noi.

În această lucrare se urmăreşte prezentarea potenţialului turistic rural în Subcarpaţii Getici, precum şi depistarea celor mai bune căi de dezvoltare şi promovare în corelaţie cu resursele existente.

La nivelul întregului areal al Subcarpaţilor Getici se va face o analiză completă a potenţialului turistic, evidenţiindu-se elementele componente ce fac din această zonă o destinaţie de interes turistic rural pe piaţa turistică.

CAPITOLUL I

PREMISE ŞI MOTIVAŢII ALE DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL ÎN SUBCARPAŢII GETICI

În acest capitol se analizează diverse aspecte ale dezvoltării turismului rural din Subcarpaţii Getici, şi se vor prezenta avantajele, costrângerile şi dezavantajele dezvoltării durabile din această zonă.

Turismul în zone rurale, complementar altor forme de turism, contri¬buie la susţinerea acestuia, oferindu-i condiţiile necesare transformării turismului de circuit în turism de sejur. Această zonă poate şi trebuie să devină zonă turistică de sejur, o destinaţie pentru petrecerea concediului tot timpul anului, căci ea răspunde, nu numai motivaţiei turismului cultural şi de cunoaştere, ci şi altei cerinţe moderne: aceea de petrecere a timpului liber în natură, fapt de altfel constatat şi în alte ţări: anchetele făcute printre vizitatorii monumentelor istorice demonstrează că atenţia se în¬dreaptă nu numai asupra monumentelor, ci şi asupra mediului lor încon¬jurător.

Turismul rural, ca parte integrantă a întregului angrenaj al turismului, implică o activitate turistică. Mediul înconjurător şi comunităţile locale sunt elementele sale de bază şi, de aceea, sunt direct implicate în receptarea de beneficii şi costuri.

Motivaţiile specifice ale dezvoltării turismului rural în Subcarpaţii Getici sunt următoarele:

- reântoarcerea la natura nemodificată, motivaţie valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, socio-profesionale, statut social, rezultat al trebuinţei de conservare, sănătate, confort fizic şi spiritual, ce demonstrează că, omul modern nu se poate rupe de cadrul originar de viaţă, iar contactul lui cu mediul rustic are ecouri largi în mecanismul echilibrului funcţional;

- cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă specifice zonelor rurale, dintre care se desprind familia de tip patriarhal, comunitatea locativă, grupul de muncă, grupul folcloric. În acest cadru, turistul îşi recapătă condiţia de membru al comunităţii, reputaţia, prestigiul, consideraţia celorlalţi, precum şi posibilitatea de a participa la acţiuni comune creatoare;

- cunoaşterea, înţelegerea, inventarea şi elaborarea contactului nemij¬locit cu piese ale tezaurului istoriei naţionale, ale folclorului, ocupaţiilor tradiţionale şi obiceiurilor populare transformă vacanţele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi şi numeroase cunoştinţe şi de dobândire a unor deprinderi ce dau turiştilor satisfacţii personale şi senti-mentul utilităţii. În acelaşi timp, prin iniţierea în meşteşuguri şi ocupaţii tradiţionale locale, turiştii îşi pot manifesta din plin aptitudinile creative personale, ieşind din monotonia şi rutina activităţilor cotidiene;