Probleme ale protecției consumatorilor în unitățile de alimentație publică

ײPreocuparea pentru protejarea consumatorilor datează încă din antichitate, dezvoltarea schimbului de mărfuri în pieţele din oraşele–cetăţi nefiind un fenomen întâmplător şi necontrolat. În scrierile vechi se spune, de exemplu, că în pieţele din Atena, pe vremea lui Pericle, se semnala prezenţa unor inspectori, denumiţi agoranonii, care aveau misiunea de a evalua şi controla calitatea şi uniformitatea pâinilor, greutatea şi prospeţimea peştelui, prospeţimea legumelor şi fructelor oferite spre vânzare. ײ

În societatea secolului 21, în care producția a depaşit nevoile consumatorilor, încep să apară abateri de la reguli. Producatorii au trecut de la a produce ceea ce se vinde, la a vinde ceea ce se produce. Se folosesc diverse strategii de marketing, impunând consumatorului nevoia pentru un bun sau serviciu, chiar dacă acesta nu o are. Din păcate cea mai gravă dintre abateri este nepăsarea pentru sănatatea si chiar viaţa consumatorului. Pentru a ne proteja pe fiecare dintre noi, in calitate de consumator s-a instiuit Oficiul pentru Protecţia Consumatorului.

La crearea sa, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor nu avea autonomie, ci era parte integrantă a organismului ce se numea, pe atunci, Comisia Naţională pentru Standarde, Metrologie şi Calitate. Anul 1992 este anul în care Comisia se reorganizează în organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, respectiv Institutul Român de Standardizare, Biroul Român de Metrologie Legală şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor. De atunci începând, consumatorul român a cumparat bunuri si servicii sub supravegherea autorităţii care şi-a stabilit ca prim scop obţinerea unui climat de echilibru pe piaţă, în care normele stabilite prin lege sunt respectate. Anul 2001 este anul în care OPC devine ANPC, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în coordonarea careia îşi desfăşoară activitatea oficiile teritoriale care răspund de respectarea drepturilor consumatorilor în toată ţara. Iar 2009 este anul în care sărbătorim împreună 17 ani de eforturi comune pentru acelaşi obiectiv: consumatori mulţumiţi şi operatori economici oneşti şi profesionişti. Astazi, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este în măsură să informeze, să educe, dar şi să rezolve reclamaţiile care vin din partea celor care achiziţionează bunuri şi servicii.

ANPC işi propune să continue strategia si politica Guvernului in scopul de a preveni şi elimina practicile comerciale care pot pune in pericol viaţa, sănatatea si interesele economice ale consumatorilor, prin asigurarea armonizării legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene in domeniu.

Piaţa produselor si serviciilor din Romania, în continua dezvoltare, va duce implicit la evoluţie in domeniul protecţiei consumatorilor, fapt ce va întari colaborarea cu organizaţiile neguvernamentale si cu societatea civilă. Din perspectiva asigurării protecţiei consumatorilor din unitatile alimentare, OPC are norme stricte, norme a căror respectare este frecvent verificată si aspru pedepsită in cazul nerespectărilor.

În urmatoarele pagini vor fi prezentate, subiecte de maximă importanţă pentru consumatorul modern, probleme care ne afectează pe fiecare dintre noi mai mult sau mai puţin, dar, si în ce masură suntem ajutaţi de către acesta instituţie OPC.

Capitolul 1 Protecţia consumatorului, aspecte generale

1.1 Principii si obiective ale protecţiei consumatorilor

Încercand un scurt istoric, trebuie menţionat că toate comentariile legate de politica consumatoristă încep cu expresia formulată pentru prima oară de scoţianul Adam Smith , în secolul al XVIII-lea aceea că ײunicul scop final al produsului este consumul, producătorul fiind subordonat in toate cerinţele consumatorilor. Într-o formulare modernă, se poate spune că scopul activităţii economice este de a aloca resurse, cât mai eficient posibil, pentru a satisface nevoile consumatorilor. O asemenea acţiune conduce direct la ideea de suveranitate a consumatorilor, in ultima instanţă, persoana indicată a decide alocarea resurselor fiind consumatorul însuşi, ideea in cauza având suport politic, moral, logic si, nu in ultima instanţă, economic. De altfel, in literatura de specialitate, se afirmă că, aşa cum in politică democraţia constă in asigurarea drepturilor alegătorilor, in economie, o asemenea democraţie inseamnă asigurarea drepturilor consumatorilor, posibilitatea acestora de a alege.

Protecţia consumatorilor se înscrie in cadrul politicilor sociale promovate de către orice stat. Totodată, ea trebuie, datorită importanţei pe care o prezintă, să se constituie intr-o politică de sine stătătoare cu obiective, priorităţi si insrumente proprii.

In prezent, consumatorul in calitatea sa de purtător al cererii de marfuri a devenit un real partener de piaţă, ale cărui poziţii ocupate in cadrul pieţei se consolidează pe masura dezvoltarii societăţii. Comportamentul de cumpărare al consumatorilor afectează din ce in ce mai multe intreprinderi, organizaţii, organisme si instituţii, de aceea, consumatorului ii este acordată o atenţie din ce in ce mai mare. Relaţiile complexe dintre agenţii economici generează aspecte extrem de diverse care pot face obiectul unor programe de protecţie a consumatorilor. Atat guvernele, cât si alte organisme ce activează in domeniul protecţiei consumatorilor îşi stabilesc anumite structuri si domenii pentru programele lor de protecţie a consumatorilor. Dar sunt anumite domenii ale protecţiei consumatorilor asupra cărora s-au oprit toate guvernele, asociaţiile, instituţiile si organismele cu implicaţii in protecţia consumatorilor.