Relația Dintre Încălzirea Globală și Turism

CAPITOLUL I

ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ – ÎNTRE MIT ŞI REALITATE

Variaţiile climatice au existat şi vor exista mereu ca un rezultat al cauzelor naturale. Aceste cauze naturale includ schimbări neînsemnate ale radiaţiei solare, erupţii vulcanice care acoperă pământul de praf ce reflectă căldura solară înapoi în spaţiu şi fluctuaţii naturale ale sistemului meteo în sine.

Clima este în continuă schimbare din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Dacă însă până în ultima sută de ani schimbările se datorau în exclusivitate unor cauze naturale, în prezent factorul antropic are o importanţă foarte mare în acest proces. Nimeni nu poate spune foarte clar care este partea care se datorează omului şi care naturii în momentul de faţă. Există numeroase opinii şi polemici, însă un lucru este foarte clar: în prezent, clima terestră se ncălzeşte într-un ritm alert, cu consencinţe greu de cuantificat pe termen mediu sau lung.

Totuşi, cauzele naturale pot explica o mică parte a acestei încălziri. Majoritatea covârşitoare a oamenilor de ştiinţă sunt de părere că această încălzire se datorează concentraţiei tot mai ridicate de gaze cu efect de seră, generate de activităţile umane, care blochează căldura.

1.1. Definiţii – ce sunt schimbările climatice?

Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii.

Fenomenul schimbarilor climatice, denumit în mod generic „încalzire globală”, reprezintă unul dintre cele mai fierbinţi teme ale ştiinţei contemporane şi nu numai, dacă ne gândim la controversele politice generate de consecintele potenţiale imense în plan economic şi social. Dincolo de nenumăratele incertitudini, prejudecăţi sau iluzii legate de acest subiect, există două afirmaţii ştiinţifice aproape imposibil de contestat. Prima se referă la faptul că pe parcursul ultimilor 200 de ani concentraţia de dioxid de carbon în atmosfera a crescut la niveluri nemaiîntâlnite în ultimul milion de ani (posibil chiar 30 de milioane de ani), în mod principal datorită arderii combustibililor fosili. Cea de-a doua afirmaţie se referă la creşterea temperaturii medii globale în ultimul secol, cifra avansata fiind de 0,7 grade Celsius.

Schimbările climatice se pot manifesta într-o serie de moduri, de exemplu

modificări a temperaturilor regionale şi globale, schimbarea precipitaţiilor, expansiunea şi contracţia gheţarilor, şi variaţia nivelului apelor.

Gheţurile şi schimbările climatice

Se pare că oamenii de ştiinţă au ajuns la o concluzie în ceea ce priveşte clima. Asistăm la o încalzire generalizată. Dar, pentru a putea să evaluam viitorul climei terestre, este nevoie să ne aruncam o privire catre trecutul îndepartat. De unde ne putem procura informaţii despre trecutul climei planetei noastre? În bună măsură cea mai mare parte dintre informaţii sunt estompate de trecerea anilor. Dar există locuri pe aceasta planeta, unde noi putem sa coborâm către trecut, cu pâna la un milion de ani în urma. Este vorba despre gheţurile antarctice.

Forând în adâncimea lor şi extragând eşantioane, putem citi cu precizie în cartea istoriei climei terestre. Cercetarea trecutului climei terestre este principalul obiectiv al consortiului european EPICA (European Ice Core Project in Antarctica), alcatuit din 12 grupuri de cercetare.

Pentru a vedea în trecutul climei terestre au fost alese, pentru forare, două locaţii din Antarctica. Unul dintre ele se află în sectorul Oceanului Indian al Antarcticii, în zona numită Dome C, iar cel de al doilea se află în sectorul Oceanului Atlantic, în Dronning Maud Land. Ambele zone se afla în adânc în interiorul continentului. Prin primele doua foraje au fost extrase, eşantioane de gheaţă de la o adâncime de pâna la 3.000 m. Analiza eşantioanelor obtinute în cadrul proiectului a permis obţinerea de rezultate cu ajutorul cărora s-a putut reconstitui trecutul climatului antarctic (temperatura, nivelul de precipitaţii, compoziţia atmosferică şi s-a putut folosi raportul izotopic N2/O2 pentru a putea data eşantioanele obtinute. S-au putut analiza şi aerosolii depozitaţi în gheaţă, lucru important atunci când vrei sa analizezi ciclurile bio-geochimice şi bugetul radiativ al planetei.

De altfel, programul EPICA a stabilit si un record. El a reusit sa reconstituie ultimii 800.000 de ani de clima antarctica, aratând cum a evoluat pe parcursul acestei perioade. Astfel s-a putut arata ca acum circa 450.000 de ani a existat o perioada foarte rece, mult mai rece decât în glaciatiunile care au urmat. Un alt rezultat important a fost identificarea unei strânse legaturi între evolutia climatului si concentratia de CO2 atmosferic. În acelasi timp s-a putut demonstra ca nicicând în ultimii 800.000 de ani nu au mai fost atinse niveluri atât de ridicat de CO2 si CH4 ca cele înregistrate în zilele noastre.