Servicii Suplementare în Asigurarea Produsului Hotelier

Introducere

Deşi considerat de cei mai mulţi dintre experţi din domeniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi ca atare, primele încercări de definire şi caracterizare a lui datează din această perioadă. Deci, Turismul reprezintă prin conţinutul şi rolul său un fenomen caracteristic civilizaţiei actuale, una din componentele majore ale vieţii economice şi sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de ţări. Rolul turismului în economia naţională a diverselor ţări este deosebit de important, datorită complexităţii acestui fenomen, a anvergurii activităţilor necesitate de apariţia, menţinerea şi dezvoltarea lui. Turismul pune în valoare şi exploatează economic acel tezaur unic format din bogăţiile create de natură şi climat, sau lăsate de istorie, folclor şi civilizaţie. Fără mişcarea turistică, bogăţiile naturale, culturale şi istorice ale unei ţări nu vor putea să facă niciodată obiectul unei activităţi economice capabile să creeze venituri.

Turismul are un rol important şi pe plan uman, materializat într-o serie de efecte pozitive, în ceea ce priveşte, pe de o parte, turistul, iar pe de altă parte populaţia din ţările gazdă. In timp ce pentru un turist turismul înseamnă crearea condiţiilor şi a posibilităţilor de odihnă, destindere, cultură sau contact cu alţi oameni, pentru autohton, turismul reprezintă un mijloc de ridicare a nivelului de trai, de îmbunătăţire a condiţiilor de existenţă. Multiplele sale implicaţii pe plan economic, social, cultural, politic, rolul său activ, argumentează actualitatea preocupărilor pentru cunoaşterea în detaliu a acestui fenomen, a sensibilităţilor şi influenţelor sale. Prin natura lui, turismul se prezintă ca o activitate economic situată la interferenţa altor ramuri, ceea ce determină o serie de dificultăţi la definirea lui.

Activitatea agenţilor economici din industria serviciilor, in cazul nostru a unei întreprinderi hoteliere, diferă în multe privinţe de activităţile desfăşurate în întreprinderi industriale producătoare de bunuri materiale. Ca atare, şi profilul, performanţele, structura organizatorică, perceperea calităţii întreprinderilor prestatoare de servicii vor diferi în multe privinţe de cele ale întreprinderilor producătoare. Din aceste considerente nu pot fi desprinse principii general valabile care să constituie suportul teoretic pentru conturarea configuraţiei organizatorice şi a performanţelor întreprinderii profilate pe servicii. De altfel, dezbaterile analiştilor privind natura serviciilor şi caracteristicile lor nu oferă nici ele concluzii certe, datorită interferenţelor în proporţii diferite, practic inseparabile, între produsulele fizice tangibile şi serviciile adiacente intangibile, atît în cazul întreprinderilor orientate spre producţia industrială cît şi în cazul întreprinderilor profilate pe prestarea serviciilor.

Scopul tezeie - analiză mai atentă a activităţii din sectoarele economice contemporane duce inerent la conluzia că serviciile constituie o component esenţială a producţiei şi distribuţiei, cu ponderi semnificative de costuri. Prin aceasta se confirmă încă o dată că economia serviciilor nu este opusă industriei, ci s-a transformat într-o fază mai avansată a dezvoltării economiilor naţionale, unde cererea de mărfuri şi de servicii se integrează reciproc în circuitele de valori

Capitolul I. Abordări teoretice privind serviciile suplimentare in asigurarea produsului hotelier

1.1. Definirea serviciilor de cazare şi serviciilor suplimentare oferite in

unităţile de cazare

In literatura de specialitate, cazarea si alimentaţia, alături de tratamente si transport, sunt considerate in turism ca servicii de baza.

Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul sau, crearea condiţiilor si confortul pentru adapostirea si odihna calatorilui. El este produsul a ceea ce se numeşte industria hoteliera - sector care, in accepţiunea actuala, înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate in spatiile de cazare. Serviciul de cazare se prezintă ca o activitate complexa, decurgind din exploatarea capacităţilor de cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de prestaţii oferite turistului pe timpul sejurului in unităţile de cazare.

Dezvoltarea si calitatea serviciilor de cazare sunt dependente, in primul rind, de existenta unei baze tehnico-materiale de cazare adecvate, cu dotări corespunzătoare, care sa ofere turiştilor condiţii optime si care sa îndeplinească, dupa caz, si alte funcţii. In al doilea rind, serviciul de cazare este influenţat de dotarea cu personal a capacităţilor de cazare, de nivelul de califecare a lucratorilor, de organizarea muncii in unităţile hoteliere. In acest context, insuficienta spatiilor de cazare, echiparea lor necorespunzatoare, neconcordanta intre nivelul confortului oferit si exigentele turiştilor, ca si numărul mic al lucratorilor sau slaba lor pregătire influenţează negativ calitatea prestaţiei turistice si, prin intermediul acesteia, dimensiunile circulaţiei turistice si posibilităţile de valorificare a patrimoniului.