Simularea schimburilor turistice potențiale între România și Uniunea Europeană

1.1. Comerţul internaţional cu servicii: delimitări conceptuale

Sfera serviciilor depăşeşte astăzi cel puţin jumătate din activităţiile economiei moderne. Economia serviciilor abordează mecanismul macroeconomic din perspectiva serviciilor, detaliind, în primul rând, specificităţiile proceselor desfăşurate în sfera terţiarului şi rolul serviciilor în dezvoltarea economică.

Imaterialul, incluzând şi serviciile, are o contribuţie majoră la formarea venitului naţional şi la crearea unei părţi foarte importante a locurilor de muncă, în special, în ţările dezvoltate.

Imaterialul se manifestă, de regulă, prin intermediul unui suport material variat şi variabil ca formă, cum ar fi :

a) Obiectele manufacturate, ca rezultat al tehnologiilor, care utilizează semnale senzoriale şi verbale. Sunt cuprinse aici telecomunicaţiile, audiovizualul, informatica, etc.

b) Cadrul geografic şi antropic, care poate fi receptacolul unor evenimente imateriale cum este cazul în turism.

c) Personajele sau în general întrega gamă a subiecţilor, respectiv cei care crează şi oferă imaterialul.

d) Suporturi compuse, care asociază tehnologii, decoruri şi interpreţi într-un ansamblu integrat : un complex turistic de lux, un spectacol televizat, etc.

În cadrul fiecărei grupe, delimitarea între componente nu este riguroasă, mai mult chiar, aceeaşi componentă imaterială poate îmbrăca multiple forme, datorită lipsei de contur a conţinutului ei.

Caracterizarea serviciilor ca bunuri imateriale, este deseori supusa atenţiei criticilor, deoarece serviciile prezintă unele elemente:

- de tangibilitate (de exemplu, tipărirea raportului unui consultant, copierea unui program software de pe calculator pe dischetă);

- de vizibilitate (de exemplu, tăierea părului, jocul la teatru);

- de depozitare, înmagazinare (telefonul cu sistem automat de răspuns);

- elemente care nu reclamă contactul direct între producător şi consumator (maşinile automate de verificat).

În viziunea ONU (WTO - Liberalizing Internatinal Transaction in Services-Handook, Geneva, 1994), definiţia sectorului de servicii este mult mai cuprinzătoare, incluzând în acest sector : serviciile profesionale, serviciile publice şi sociale, comerţul şi finanţele, transportul şi comunicaţiile, administraţia piblică şi apărarea, utilităţiile şi construcţiile publice.

Majoritatea formulărilor actuale, individualizează serviciile din punct de vedere conceptual, prin : caracterul lor imaterial, prin necesitatea participării lor directe sau indirecte în procesul de producţie al bunurilor materiale, ca o componentă a costurilor.

În condiţiile în care nu se poate pune semnul egalităţii între noţiunea de imaterial şi cea de serviciu, nu s-a ajuns la un punct de vedere comun privind definiţia fiecărei noţiuni, încercându-se utilizarea unui concept care sa le înglobeze pe ambele.

O definiţie pertinentă şi remarcabilă este cea formulată de Sir Robert Giffen ”Invizibilul este ceva care poate fi vândut şi cumpărat dar care nu îl poţi lăsa să-ţi cadă pe picior”.

Procesul şi strategia dematerializării este comparabilă ca importanţă cu procesul industrializării care a modelat economia mondială începând cu secolul XVIII.

Procesul dematerializării s-a extins asupra tuturor sectoarelor economice, inclusiv a celor tradiţionale. El a determinat apariţia unor tehnici comerciale, a unor noi soluţii de organizare a intreprinderilor, diferite de cele clasice. Strategia dematerializării eliberează producţia şi schimburile comerciale de constrângerile geografice sau naturale.

Diferenţa principală între fluxurile de servicii şi comerţul invizibil este aceea că aceasta din urmă include alături de activităţile de servicii tradiţionale, aşa cum sunt ele definite (de exemplu, de către GATT), deplasarea factorilor de producţie (capital, muncă, informaţii), fluxurile creaţilor turistice şi tehnice, comunicarea sub orice formă, imaginea de exprimare a identităţii unei naţiuni, companii sau grupuri de indivizi.

Sintetizând punctele de vedere întâlnite în teoria economică se poate concluziona că serviciile sunt definite, în general, ca „activităţi care satisfac anumite necesităţi sociale sau individuale, fară a se concretiza în produse de sine stătătoare”. Această definiţie cuprinde toate activităţile care în teoria şi practica economico - socială actuală, sunt definite servicii. (Cristiana Cristureanu,Tranzacţii internaţionale cu servicii, Ed. All Beck, Bucureşti 1999)

Tranzacţiile internaţionale imateriale, denumite şi tranzacţii invizibile, reprezintă circa o treime din comerţul mondial, depăşind în dinamică, rata de creştere a comerţului internaţional, cât şi pe ceea a producţiei industriale mondiale. Se apreciază că valoarea tranzacţiilor internaţionale invizibile, împreună cu fluxurile generate de reţeaua globală a mass-media şi fluxurile financiare internaţionale, într-un cuvânt fluxurile internaţionale imateriale, depăşesc 50-70 de ori volumul comerţului internaţional cu bunuri materiale.

1.2 Comerţului internaţional cu servicii în dinamică şi structură

1.2.1 Trăsături caracteristice, internaţionalizarea serviciilor

Comerţul internaţional cu servicii, a devenit o componentă majoră a fluxului internaţional de valori. Tranzacţiile cu servicii efectuate peste graniţă şi cuprinse în Balanţa de Plăţi se referă la schimburile dintre rezidenţi şi nerezidenţi, firme sau persoane fizice. Creşterea interesului pentru tranzacţiile internaţionale cu servicii, inclusiv a preocupării constante - la nivel macroeconomic - pentru liberalizarea comerţului internaţional cu servicii, a dus la apariţia a numeroase clasificări a acestor tranzacţii.

Interpretarea serviciilor ca valori necomercializabile a fost infirmată de realitate şi combătută în mod argumentat de economişti.

Una din clasificările însuşite de UE, propune drept criteriu de clasificare capacitatea serviciilor de a fi comercilaizate, adică gradul de comerciabilitate evaluat pe baza caracteristicilor activităţii din fiecare subramură a serviciilor. Ca şi suport s-a folosit o combinaţie de două variabile: - gradul de tangibilitate (servicii pure cu tangibilitate redusă, servicii asociate bunurilor sau livrate odată cu acestea şi servicii incluse în bunuri) şi- gradul de interacţiune al producătorului cu consumatorul de servicii (scăzut şi înalt)

Cele două variabile înregistrate pe două axe vor da naştere la o matrice formată din şase sectoare în care se vor înscrie diferitele clase de servicii.

Sectorul 1 : tangibilitate redusă / interacţiune scăzută

Prezenţa elementelor tangibile este nesemnificativă şi interacţiunea părţilor este minimă. Serviciile din această categorie au un potenţial restrâns de internaţionalizare.

Sectorul 2 : tangibilitate medie / interacţiune scăzută

Aici, elementele tangibile capătă un rol important. Bunurile cărora le sunt asociate serviciile sunt deplasabile pe pieţele externe.

Grad de Gradul de interacţiune

tangibilitate Consumator/Producător

Scăzut Înalt

Sector 1

- poşta internă

- servicii gospodăreşti

- servicii curierat Sector 4

- servicii de engineering

- consultanţă

- management

- publicitate

- educaţie

- asigurări - servicii medicale

Sector 2 -comerţ cu amănuntul

-transport aerian

-hotelărie

-transport maritim

-fast food Sector 5 - servicii bancare

- transport de pasageri

- intreţinere, service

Sector 3

-informatii pe internet

-dishete software

-casete filme

-cărţi educative -reviste/presă Sector 6

-teleshoping

-poştă electronică

Servicii pure,

Tangibilitate ridicată

Servicii asociate

bunurilor sau livrate

odată cu acestea

Servicii

cuprinse în bunuri Fig. 1.1 Gruparea serviciilor pe criteriul căilor de internaţionalizare

Sectorul 3 : tangibilitate ridicată / interacţiune scăzută

Sectorul cuprinde serviciile care înglobează elemente tangibile, fie ca suport, fie ca parte componentă. Caracterul tangibil al serviciilor compensează lipsa interacţiunii dintre părţi, plasându-le în categoria serviciilor exportabile prin intermediul bunurilor.

Sectorul 4 : tangibilitate redusă / interacţiune înaltă

Sunt aşa numitele servicii tradiţionale cu imput-uri imateriale, mai ales datorită caracterului intensiv în muncă al procesului de prestare. Atât rolul prestatorului cât şi cel al consumatorului, sunt deosebit de importante pe parcursul livrării.

Sectorul 5 : tangibilitate medie / interacţiune înaltă

Implicarea elementelor materiale la prestarea serviciilor din această grupă este relativ ridicată. În această categorie se includ serviciile bancare, de călătorie, de întreţinere tehnică.

Sectorul 6 : tangibilitate ridicată / interacţiune înaltă

Relaţionalitatea prestatorului cu consumatorul este obţinută mai repede prin metode tehnice, decât direct. Datorită dezvoltării tehnologice şi a telecomunicaţiilor, care au permis extinderea interacţiuni la distanţă, componentele sectorului au un potenţial foarte ridicat de internaţionalizare.