Strategia turistică a Județului Sibiu

INTRODUCERE

Turismul este “cartea de vizită” cea mai convigătoare, (guvernată de principiul Apostolului Toma “să pipăi cu mâna mea, să văd cu ochii mei”) cumulând şansa politică, economică, socială şi culturală.

România este o ţară frumoasă şi distinctă faţă de alte ţări. Ea deţine însemnate atracţii turistice, iar poporul nostru se detaşează prin darul ospitalităţii. Aşa cum am încercat să arăt pe parcursul lucrării puţine ţări au un relief atât de variat si spectaculos şi resurse turistice cu valenţe istorice, artistice şi folclorice atât de interesante. Patrimoniul nostru natural şi cultural răspândit de-a lungul şi de-a latul ţării oferă oportunităţi nelimitate pentru turism pentru cea mai mare parte a anului.

Transformarea acestor posibilităţi în realităţi şi exploatarea lor cu maximum de eficienţă devin îndatoriri fundamentale ale poporului nostru, astăzi şi în viitorul apropiat.

Prin tot ce am afirmat în lucrare, prin tot ce am demonstrat sau formulat doar, am urmărit să sprijin dezvoltarea turismului în România, să dovedesc oportunitatea cercetării în acest domeniu şi necesitatea intensificării ei, fiind convinsă că numai astfel ţara noastră poate deveni un paradis turistic, o mare putere turistică în Europa Centrală şi de Est, aşa cum o merităm şi o dorim cu toţii.

România întruneşte toate condiţiile pentru a-şi dovedi personalitatea în rândul statelor lumii şi prin turism. Pentru atingerea unui astfel de obiectiv, nici un efort, oricât de mare şi susţinut ar fi, nu este nejustificat.

“Nu putem ignora domeniul cel mai puternic al economiei mondiale şi să ne autoexcludem din el. Dezvoltarea turismului nu este o şansă, ci este o obligaţie, dacă nu vrem o economie oloagă, infirmă. Când în toate ţările dezvoltate şi în cele de avânt se dezvoltă acest sector -tratat ca un motor al economiei în societatea “loisir”-ului- indiferenţa sau superficialitatea faţă de turism este o sinucidere politică, economică, socială şi culturală.”

“Turismul este în toate ţările domeniul major de activitate. Multe ţări trăiesc din turism. Dar nimeni nu ne face nimic cadou: trebuie ca noi să ne obţinem locul în lume, chiar dând dur din coate.”

CAPITOLUL I

1. TURISMUL.GENERALITĂŢI

Acţiunea de a călători în timp şi spaţiu, fără interes material determinat ci numai în scop lejer sau intelectual –adică pentru a dobândi voie bună, sănătate şi cultură se numeşte turism.

România prin varietatea elementelor cadrului natural, prin multiplele dovezi ale unei istorii şi culturi milenare, ca şi prin construcţiile dobândite de-a lungul anilor, dispune de un bogat potenţial turistic valorificat într-o oarecare măsură.

Etimologic, termenul turism se pare că îşi are originea în latinescul’’tornus’’ care înseamnă călătorie în circuit din care derivă termenul francez ’’tour’’ cu înţelesul de călătorie, mişcare în aer liber, plimbare, drumeţie în circuit.

’’Călătoriile având o motivaţie apropiată de sensul modern al turismului s-au manifestat de pe la 1600. Cu toate acestea, utilizarea cuvântului turist este consemnată abia la 1800.

În ceea ce priveste turismul, consacrarea lui ca activitate şi evidenţierea ca atare sunt localizate spre sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu exploatarea apelor termale din ţările europene, când se vorbeşte de o’’nouă industrie’’, cu o evoluţie rapidă şi o importanţă economică în creştere.’’

Desigur, pe măsura trecerii anilor şi amplificării călătoriilor, abordările fenomenului turistic au devenit tot mai numeroare, iar conţinutul noţiunii de turism s-a îmbogăţit, încercând să reflecte cât mai fidel complexitatea acestei activităţi

Literatura de specialitate semnalează următorele opinii mai semnificative: ”turismul este un fenomen al timpurilor moderne bazat pe creşterea necesităţilor de refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului înconjurător, de a trezi şi cultiva sentimentul pentru frumuseţile naturii (E.Guyer Freuler)”

„Turismul este ansamblul de relaţii şi fapte care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor, în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”

Conferinţa Organizaţiei Mondiale de Turism de la Ottawa din 1991 a definit turismul ca ansamblul activităţilor angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejururilor lor în locuri situate în afara mediului rezidenţial pentru o perioadă de peste 24 de ore sau cel puţin o noapte, fără a depăşi un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri sau pentru alte motive, adică în alte scopuri decât prestarea unei activităţi renumerate în locul vizitat.

Din definiţiile date rezultă că două ar fi elementele definitorii care caracterizează activitatea turistică: caracterul temporar al schimbării reşedinţei şi caracterul nelucrativ al deplasării.

În legatură cu a doua caracteristică, în ultimul timp se admite tot mai mult ca obiectivul deplasării turistice să se extindă pentru că orientarea strictă a turismului spre consum nu mai este acceptabilă, deoarece, pe de o parte, contravine statisticii internaţionale care include în rândul turiştilor şi oamenii de afaceri, politicienii, parlamentarii, iar pe de altă parte, călătoriile de afaceri profesionale sau politice implică, de obicei, şi activităţi recreative, culturale care contribuie la economia locală în calitate de consum pur.

„Schimbările majore din economia mondială, concretizate în creşteri semnificative ale producţiei în fiecare ţară, dar şi în reducerea barierelor politice şi comerciale dintre ţări, au condus, dupa 1970, la o evoluţie explozivă a numărului călătoriilor şi a ţărilor participante la circulaţia turistică, intensificând comunicarea în acest domeniu şi sporind nevoia de informaţii având caracter turistic.”