Strategii de atenuare a sezonalității turistice în zona Horezu

INTRODUCERE

Activitatea turistică se înscrie între fenomenele ce s-au impus în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind una dintre trăsăturile caracteristice ale secolului nostru și în special a celei de-a doua jumătăți a acestuia, când se poate vorbi cu adevărat de o „explozie turistică”. Ca mijloc de utilizare în mod plăcut și în condiții de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social culturală și economică de mare importanță, în multe cazuri fiind un factor esențial în balanța de venituri a respectivelor țări.

În condițiile specifice ale activităților de turism, pe lângă aspectele caracteristice ale dispersării în spațiu a fluxurilor turistice, se remarcă frecvent și o repartizare inegală în timp a cererii de servicii care, în diferite zone de interes turistic, echivalează cu o concentrare pronunțată a sosirilor de vizitatori în anumite perioade dintr-un an calendaristic și respectiv, diminuarea sau uneori chiar sistarea sosirilor de turiști în alte perioade. Aceste variații sezoniere, cu implicații economico-organizatorică în activitățile turistice sunt caracteristice și pentru zona turistică vâlceană.

Sezonalitatea reprezintă trasătura dominantă a activității turistice și trebuie luată în considerare în formularea politicii de marketing respectiv în procesul de creeare a produsului turistic și de concretizare a lui, prin prestarea serviciilor propriu-zise.

Măsurile adaptate pentru ameliorarea sezonalității poartă amprenta modului de acțiune tradițional, caracterizate în special prin eforturi publicitare făcute în direcția vînzării unui produs turistic insuficient adaptat cererii din extrasezon.

CAPITOLUL I

SEZONALITATEA - DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Nivelul eficienței este strâns legat în turism de caracterul sezonier al activității. Optimizarea raportului dintre cererea și oferta turistică, în diferite perioade ale anului, poate aduce schimbări în dimensiunile sezonalității - activității turistice, cu efecte favorabile asupra nivelului eficienței.

1.1. Conceptul de sezonalitate turistică și variațiile sezoniere

Turismul, exprimat sub forma cererii și consumului, înregistrează, în evoluția sa, o serie de fluctuații, unele cu caracter continuu, structural, fiind provocate de dinamica unor factori de tendință sau de schimbări rapide și spectaculoase în domeniul tehnicii, altele au un caracter alternativ, datorându-se unor condiții naturale, modului de formare a cererii sau a unor situații conjuncturale. Sezonalitatea va reprezenta acea stare de evoluție temporală caracterizată printr-o perioadă de vârf a activității unui domeniu aparținător activității economice. Reacția normală a oricărei activități producătoare de bunuri materiale poate îmbrăca două alternative: fie acomodarea producției (ofertei) la nivelul cererii,fie păstrarea nivelului producției, în condițiile în care surplusurile de sezon ale ofertei au șansa de a fi comercializate în timpul unor perioade de vârf ale desfacerii pentru genul respectiv de bunuri (de exemplu, sărbătorile de iarnă).

Oscilațiile sezoniere ale activității turistice sunt cele determinate, în principal, de condițiile de realizare a echilibrului ofertă - cerere și se concretizează printr-o mare concentrare a fluxurilor de turiști în anumite perioade ale anului caracteristic, în celelalte remarcându-se o reducere importantă sau chiar o stopare a sosirilor de turiști.

Sezonalitatea în turism prezintă o serie de particularități față de alte domenii ale economiei, unde este de asemenea prezentă, datorita dependenței mari a cererii față de condițiile naturale, caracterului nestocabil al serviciilor turistice, rigidității ofertei, etc. Astfel, variațiile sezoniere ale activității turistice sunt mai accentuate, au implicații mai profunde și de anvergură, directe și indirecte, posibilitățile de atenuare a lor sunt relativ limitate și presupun eforturi mari din partea organizatorilor.