Strategii privind dezvoltarea turismului și ecoturismului la nivelul Bucureștiului

INTRODUCERE

Turismul, reprezintă activitatea practicată de oamenii doritori de noi experiențe, liberi spre vizitarea locurilor mult visate, cu scopul de a-și îmbunătăți starea interioară prin tot ceea ce înseamnă frumos, atât vizual cât și datorită informațiilor interesante acumulate, care duc totodată la îmbogățirea cunoștințelor generale și nu numai.

Turismul a devenit un domeniu important ce a reușit să se impună în România, având efecte pozitive asupra economiei, creșterii forței de muncă, la valorificarea potențialului turistic, de asemenea, cererea și oferta turistică sunt într-o continuă creștere, toate acestea ducând implicit la îmbunătățirea condițiilor de viață.

Bucureștiul, principalul centru politic, economic și administrativ al României a ajuns una dintre cele mai importante destinații turistice naționale de-a lungul timpului, însă o mare parte se datorează exclusiv turismului de afaceri, în timp ce turismul de loisir este ceva mai scăzut.

Pe lângă obișnuitul turism, nu multe s-au auzit în București despre conceptul de ecoturism, acest fenomen nu este prea des discutat și nici valorificat, din păcate, el fiind desfășurat de obicei în afara orașelor. Totuși, se pare că acesta este posibil și în capitală, existând undeva o mică parte de natură neexploatată îndeajuns de mult.

În lucrarea de față, începând cu primul capitol vor fi prezentate caracteristicile generale ale spațiului turistic în Municipiul București, în al doilea capitol, dimensiunea economiei turismului, potențialul turistic, oferta și circulația turistică, continuând cu cel de-al treilea capitol care conține analiza SWOT a turismului din Municipiului București, strategiile dezvoltării durabile a turismului cultural cât și a ecoturismului la nivelul Bucureștiului, alături de o cercetare realizată de mine, vizând opinia turiștilor români asupra turismului cultural, iar la finalul lucrării vor fi prezentate propriile propuneri și concluzii asupra turismului din Municipiul București.

Motivul pentru care am ales această temă, în principiu, a fost nevoia de a îmi satisface dorința asupra acumulării de mai multe cunoștințe despre orașul în care m-am născut și locuiesc și de a încerca să observ, să înțeleg și să analizez modul în care  este văzut acesta în România , deoarece consider că turismul din București are un potențial de dezvoltare foarte mare, după părerea mea, acesta nefiind valorificat îndeajuns de mult.

CAPITOLUL I

Caracteristicile spațiului turistic în Municipiul București

1.1 Scurt istoric

După anumiți istorici, întemeierea Bucureștiului își are începutul pe vremea ciobanului sau negustorului, Bucur. Acesta în anul 1743 a întemeiat o biserică care se regăsește și astăzi pe Splaiul Unirii purtându-i numele. Bucureștiul, în anul 1459, a fost pentru prima dată menționat ca reședință în Țara Românească sub conducerea lui Vlad Țepeș, cunoscut sub numele de “Dracula”, acesta domnind 4 ani la București. În anul 1659, Bucureștiul ajunge să fie capitala Țării Românești. Acesta începe să se dezvolte prin construirea a numeroase ateliere, biserici, hanuri pe Covaci, Șelari, Lipscani etc. (Neacșu, Băltărețu, Neacșu, Drăghilă, Resurse și destinații turistice în România, 2016, pag. 576)

Planul orașului București, anul 1842 (fig. 1.1)

Sursa: http://bucurestiidealtadata.blogspot.ro/2013/08/prima-harta-orasului-bucuresti-1781.html

La sfârșitul secolului al XIX-lea, harta Bucureștiului a prins contur prin prisma apariției bulevardelor Regina Elisabeta, Carol I, bulevarul Magheru, Brătianu dar și apariția clădirilor embleme ale Capitalei precum, Muzeul Național de Istorie, Ateneul Român, Tribunalul, Palatul CEC, Palatul Patriarhal și Universitatea. Numit și “Micul Paris”, Bucureștiul și-a pierdut din farmec în timpul perioadei comuniste, însă rămâne un oraș în plină dezvoltare, ce unește istoria cu modernul. (Neacșu, Băltărețu, Neacșu, Drăghilă, Resurse și destinații turistice în România, 2016, pag. 577)