Studiul comparativ asupra turismului cultural între România și Franța

Schimbările majore din toate sectoarele vieții economice conduc la implementarea unor modele de creștere economică orientate spre globalizare și dezvoltare durabilă. În țările dezvoltate serviciile au devenit un adevărat motor al economiei, care participă activ la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă și creşterea nivelului de trai al propriilor cetățeni.

Turismul, cu o pondere majoră atât în viața economică cât și în cea socială, reprezintă unul dintre cele mai dinamice sectoare de activitate, acționând ca un factor stimulativ al dezvoltării și al progresului unei regiuni. Prin acţiunea sa, conduce la valorificarea superioară a resurselor și se constituie ca o sursă principală de redresare a economiilor naţionale mai puțin dezvoltate.

În ultimele decenii a crescut exponențial rolul turismului în formarea, educarea și dezvoltarea orizontului de cunoaștere al oamenilor, prin promovarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural, tradițiilor și istoriei. Turismul cultural a devenit, astfel, o alternativă puternică la turismul clasic, fiind un subiect foarte promovat și de mare perspectivă.

Calitatea unei zone turistice culturale din Europa zilelor noastre se bazează în primul rând pe valoarea și atractivitatea patrimoniului turistic cultural, dar și pe infrastructura turistică, personalul prestator de servicii sau activitățile de promovare.

Lucrarea de față, structurată pe trei capitole, își propune să analizeze activitatea turistică din România și Franța (capitolul al II lea) și, în mod particular, să efectueze un studiu comparativ între două regiuni reprezentative pentru turismul cultural din cele două țări: Regiunea Centru- România și Regiunea Centru-Valea Loarei Franța (capitolul al III lea). După prezentarea unor noțiuni teoretice despre turism, efectele, formele și importanța acestuia în cadrul capitolului I, se abordează din mai multe perspective potențialul turistic, circulația turistică și organizarea turismului din România și Franța. Cele două țări analizate prezintă mari diferențe în plan economic, social și politic. Franța este una dintre țările cele mai vizitate din lume și cu cele mai mari venituri provenite turism. România, deși este considerată o destinaţie atractivă, prezintă o industrie turistică care se confruntă cu numeroase probleme.

În final s-a elaborat o analiză SWOT a Regiunii Centru-România ca destinație turistică, pe baza căreia organizațiile turistice își pot propune obiective concrete corespunzătoare situației actuale, prin care să urmărească eliminarea punctelor slabe și diminuarea impactului amenințărilor din mediului extern. De asemenea, prin strategii și programe implementate la nivel național, dar și regional, să își dezvolte punctele forte și să fructifice oportunitățile.

CAPITOLUL 1. CONŢINUTUL ŞI PARTICULARITĂŢILE ACTIVITĂŢII TURISTICE

Economia mondială devine tot mai competitivă, mai globală, dominată de informaţie şi de tehnologia comunicaţiilor aflată în permanentă ascensiune. Şi în turism se vorbeşte frecvent de globalizare, astfel încât problematica turismului mondial se evidenţiază ca o preocupare prioritară atât pentru companii, cât şi pentru instituţiile naţionale, regionale sau mondiale din domeniu.

1.1. Tendinţe actuale în turismul mondial

Intensificarea concurenţei pe piaţa turistică, prin creşterea substanţială, mai ales în ultimele decenii, a ofertei turistice globale face indispensabilă implementarea unei orientări spre piaţă mai bine gândită , atât la nivelul operatorilor, cât şi al destinaţiilor turistice.

Chiar dacă, la nivel mondial, industria turismului a fost marcată de câteva oraşe sau destinaţii considerate drept cele mai atractive (de exemplu: New York, Paris sau Londra), pasionaţii de călătorii au început să se orienteze şi către destinaţii noi. Această cerere a determinat investitorii să identifice oportunităţi pe pieţele secundare pentru turiştii care caută experienţe autentice, în mijlocul unor comunităţi tradiţionale, izolate de tumultul aglomerărilor urbane.

Apare o tendinţă generală manifestată în călătoriile turistice internaționale de a vizita un număr din ce în ce mai mare de ţări, ca un rezultat a evoluţiei preferinţelor turiştilor şi a modificării categoriilor de vârstă, pe de o parte, şi a transformării turismului într-o activitate cu caracter de masă, pe de altă parte.

Turistul modern, care, de regulă, este atras de peisaje spectaculoase şi de vestigii renumite, din multitudinea de oferte o va alege pe aceea care îi conferă acces rapid la destinaţie şi un raport calitate-preţ pe care să îl considere avantajos. Însă trebuie subliniat faptul că turistul are astăzi posibilitatea de informare în timp real, ceea ce sporeşte concurenţa, dar, în acelaşi timp, orice nemulţumire a sa este rapid preluată şi răspândită prin intermediul noilor mijloace de comunicare, cu impact negativ major asupra imaginii produsului.

1.1.1. Aprecieri cantitative şi calitative privind fenomenul turistic

Pentru o mai bună înțelegere a conținutului și caracteristicilor activității turistice, a jucătorilor de pe piața turistică și a interdependenței dintre aceștia este necesară o clarificare a conceptelor de bază.

Cuvântul „turism” își are originea în termenul englez „tour” (călătorie), termen apărut în Anglia, în anii 1700, pentru a descrie activitatea de a voiaja în Europa, fie pentru refacerea sănătății și schimbarea mediului în stațiuni cu ape termale, fie în Franța sau Italia, unde tinerii acelor vremuri mergeau să învețe limba, arta și arhitectura țărilor respective. Motivația religioasă a constituit, de asemenea, un factor important de dezvoltare a turismului mondial. La Lourdes, în Franța, se întâlnesc milioane de oameni în speranța vindecării fizice și spirituale, credincioșii musulmani încearcă să meargă la Mecca cel puțin o dată in viață, iar Vaticanul și Ierusalimul sunt destinații fundamentale pentru pelerini din întreaga lume.

Schimbările majore survenite în economia mondială și dispariția barierelor politice și economice dintre unele țări au dus la o explozie a activității turistice. Cu trecerea anilor, conținutul noțiunii de turism s-a modificat în încercarea de a reda cât mai fidel complexitatea acestei activități. Astfel, Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism.

Potrivit acestor precizări, turismul este definit ca „activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri aflate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă mai mică de un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive. ”

În viziunea Organizaţiei Mondiale a Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează către un loc situat în afara reşedinţei obişnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei profesii în locul vizitat”.

Evoluţia turismului internaţional se remarcă printr-o tendinţă de creştere datorată influenţei mai multor factori: economici, sociali, demografici, politici, cât şi progresului tehnico-științific înregistrat în domeniul transporturilor care are drept rezultat călătorii simple, rapide şi confortabile pe distanţe foarte lungi. Această evoluție este evidențiată printr-o serie de indicatori ca: sosirile/plecările de turişti şi încasările/cheltuielile din turismul internaţional.

În anul 2015 s-a înregistrat o creștere cu 4,6% a numărului sosirilor la nivel mondial, în valoare de 1.186 millioane, cu 52 de milioane mai mult față de anul precedent. A fost al șaselea an consecutiv de creștere în turismul internațional, după criza economică mondială din 2009. Europa reprezintă principala regiune receptoare din lume (608 milioane; 51,2% cotă de piață). În spiritul transformărilor înregistrate de piaţa internaţională de turism în ultimii ani, regiunea Asiei și a Pacificului a beneficiat de cea mai înaltă rată de creştere înregistrând 23,5% din piaţa mondială în anul 2015.