Televiziunea și trăirea prin procură

Introducere

În principal, forţa televiziunii decurge din capacitatea pe care o are de a transmite imagini în mişcare, de a te face să vezi în faţa ochilor ,,realităţi” care nu sunt în acel loc sau care nici nu există. Aceste imagini, spre deosebire de cele formate prin vederea lucrurilor care ne înconjoară efectiv, au capacitatea de a penetra cu o forţă deosebită mintea omului. Oamenii ştiu că tot ceea ce văd pe micul ecran este ficţiune, dar se comportă după vizionare ca şi cum totul ar fi fost real şi bun de avut ca model. Televiziunea exploatează o tendinţă inconştientă a psihicului uman, înclinarea omului de a se încrede în ceea ce vede cu propriii ochi. ,,A fi văzut” a fost dintotdeauna cel mai bun argument.

Prin caracteristicile şi intensitatea experienţei, prin periodicitatea cu care intervine încă din primii ani ai vieţii, privitul la televizor influenţează în mod definitoriu viaţa omului contemporan. Oamenii ajung sa gândească, să se comporte, să se îmbrace după cum le sugerează televiziunea.

Televiziunea, televizionarea sau mass-media în general reconstruiesc realitatea, configurează un nou mediu de existenţă pentru omul zilelor noastre, un nou mod de a fi.

Lucrarea de faţă studiază modul în care influenţează televiziunea mintea şi comportamentul uman. Am tratat atât problemele ridicate de tehnologia audio-video, de obiceiul vizionării în sine, cât şi cele ce vizează influenţa mesajelor TV asupra modului de viaţă al oamenilor. Am acordat o atenţie deosebită mecanismelor care stau la baza efectului puternic al televiziunii, acţiunii sale hipnotice, dependenţa pe care o creează.

Scopul principal al lucrării nu este acela de a critica sau stigmatiza televiziunea, ci de a înţelege în ce constă efectul acesteia, care este modul în care acţionează ea asupra creierului şi a sufletului, a comportamentului omului din zilelor noastre, dar în special cum acţionează asupra tinerilor, adolescenţilor.

În primul capitol, am vorbit despre lumea televiziunii, care sunt caracteristicile mesajului audiovizual, care este impactul acestui tip de mesaj, care sunt funcţiile televiziunii şi disfuncţiile sale.

În capitolul al doilea au fost analizate efectele pe care ecranul TV şi vizionarea TV, ca obicei cotidian, le are asupra dezvoltării şi funţionării creierului uman, independent de natura mesajelor transmise prin televizor.

Capitolul al treilea aduce în atenţie ,,realitatea” TV, acea ,,trăirea prin procură”, eroticul şi violenţa care sunt prezente pe micile ecrane, cosecinţele acestora în viaţa oamenilor.

În partea finală a lucrării, pentru a da un caracter practic, am întocmit un studiu de caz, cu referire la modelele adolescenţilor de azi, ce rol ocupă televiziunea în viaţa lor. Am ales şase licee, Liceul Tehnic de Alimentaţie şi Turism Dumitru Moţoc ; Colegiul Tehnic Traian Vuia ; Liceul Gheorghe Asachi ; CFR ; Liceul A.I.Cuza ; Liceul Metalurgic ; Colegiul National Vasile Alecsandri, dorind a demostra impactul pe care îl are televiziunea asupra comportamentului adolescentului.

La întocmirea lucrării am folosit o serie de cărţi de specialitate, dintre care cele mai importante sunt: Gheorghe Virgiliu, ,,Efectele televiziunii asupra minţii umane '', ,, Revrăjirea lumii sau de ce nu ne mai desprindem de televizor'', Bourdieu Pierre, ,,Despre televiziune'', Bucheru Ion, ,,Fenomenul televiziunii'', Marshall McLuhan, ,,Mass-media sau mediul invizibil ''.

Subiectul fiind unul analizat exhaustiv, competent, de autori reputaţi în tratate şi reviste de specialitate, încercarea de a clinti ceva din ceea ce s-a spus până acum sau de a mai adăuga ceva la patrimoniul stiintific deja acumulat în domeniu, ar putea să pară temerară. Nu mai puţin, ea reprezintă experienţă ştiinţifică incitantă de sub tentaţia căreia nu întelegem să ne sustragem.

CAPITOLUL I

LUMEA TELEVIZUALULUI

1. Caracteristicile mesajului audiovizual

Televizunea este categoric un fenomen. Dar, spre deosebire de un fenomen natural care se produce, provoacǎ pagube şi apoi dispare, televiziunea este un fenomen în continuă desfăşurare şi progres. Este un fenomen care se autocreează. S-a produs, a influenţat societatea, societatea a influenţat fenomenul, care s-a modificat, a reinfluenţat societatea şi aşa mai departe, ca un bulgăre de zăpadă. Televiziunea este o comunicare, relaţie, interacţiune ce are caracter de masă . Astăzi e greu să ne dăm seama cine pe cine influenţează mai mult: televiziunea, societatea sau invers? A influenţa înseamnă a manipula contextele situaţiei pentru a crea sensul dorit . Mulţi consideră ca, fiind parte integrantă a societăţii, televiziunea nu poate exercita un efect de schimbare asupra acesteia decât concomintent cu modificarea principiilor după care ea însăşi acţionează. Că televiziunea este doar o oglindă care trebuie să reflecte ceea ce societatea arată. Că, în fapt, televiziunea nu este decât societatea redusă la dimensiunile unei cutii. Ne este greu sa fim de acord cu acest lucru. Privind strict momentul de faţă, putem spune cu precizie că televiziunea este o reacţie a societăţii? Am înclina mai mult spre a doua variantă. Credem că televiziunea a devenit un organ aparte, un supraorgan care controlează, în primul rând, prin importanţa pe care i-o dau oamenii, tot ceea ce se întâmplă în restul oraganismului. Încet, încet, televiziunea a devenit un pol în jurul căruia se învârt celelalte sectoare ale existenţei societăţii.

Pentru a putea explica poderea şi impactul deosebit pe care le au mesajele transmise pe micile ecrane asupra publicului, trebuie avute în vedere caracteristicile lor specifice, unice în peisajul mediatic: cantitatea mesajului, capacitatea sa de acoperire şi de penetrare (răspândirea sa), viteza de transmitere.

1.1. Cantitatea mesajului televizat.

Începând din deceniul al 8-lea al secolului XX, oferta canalelor de televiziune a depăşit-o pe cea a presei scrise, însumând un public din ce în ce mai numeros. În Statele Unite sunt peste 30 de canale alternative cu emisie non-stop, în ţările europene occidentale au apărut, pe lângă televiziunile naţionale de stat, numeroase posturi private (cu răspândire locală, regională sau naţională). În ultimii ani, internaţionalizarea mesajului televizat, datorită transmiterii sale prin satelit şi cablu, a înmulţit considerabil oferta de programe, contribuind la diversificarea opţiunilor (posturile TV internaţionale având sute de milioane de receptori potenţiali zilnic). În România, în ultimii 17 ani a crescut semnificativ cantitatea ofertei din domeniul audiovizual, pe lângă televiziunea de stat existând mai multe posturi private de mare audienţă la public ( ANTENA1, PRO TV, PRIMA TV, ACASĂ, etc), precum şi alte posturi locale şi de televiziune prin cablu.

1.2. Capacitatea de acoperire.

Potrivit datelor oferite de Comisia Natională de Statistică, televizorul este în România unul din bunurile cele mai dorite de către populaţie. Din 1990, practicile de petrecere a timpului liber au crescut tot mai mult, pe lângă diversificarea paletei activităţilor de divertisment înmulţindu-se considerabil şi oferta specifică acestora, însă cea mai spectaculoasă creştere, din această perspectivă, a înregistrat-o urmărirea posturilor de televiziune. Având un cost scăzut al abonamentului (chiar dacă îl includem şi pe cel al recepţiei prin cablu), privitul la televizor a cunoscut după 1990 o creştere impresionantă a audienţei, ajungând astăzi să ocupe primul loc în bugetul de timp liber al românilor. După 1990, aproximativ 53% din familii şi-au cumpărat TV color, procent ce reprezintă 78% din totalul televizoarelor color posedate de familiile din România, faţă de 3 500 000 de televizoare (adica 1 televizor la 6 locuitori) cât indicau statisticile în 1989. Barometrul de Opinie Publică, realizat de Institutul de Sondare a Opiniei Publice METRO MEDIA TRANSILVANIA indică faptul că televizorul continuă să se situeze pe primul loc în topul preferinţelor cumpărătorilor. Aceste date sunt totuşi departe de statisticile care se înregistrează în SUA, unde circa 98% din locuinţe sunt dotate cu aparat TV, micul ecran deţinând supremaţia asupra celorlalte mijloace de comunicare în masă.