Tendințe privind Competitivitatea Serviciilor Turistice din România

CAPITOLUL 1. LOCUL TURISMULUI ÎN ECONOMIA ROMÂNEASCĂ. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII TURISTICE DIN ROMÂNIA

Turismul mobilizează nenumărate rezerve şi disponibilităţi materiale şi de timp liber ale oamenilor, lărgindu-le şi îmbogăţindu-le orizontul cultural; astfel, devine un important factor de educare, apropiere şi de înţelegere între oameni. Iată, deci, o nouă dimensiune a turismului cu profunde semnificaţii umane, cu valenţe ce înnobilează o activitate ce constituie deja o componentă de bază a vieţii sociale, naţionale şi internaţionale. Un asemenea scop impune o diversitate de acţiuni ce se multiplică în permanenţă, în raport cu dezvoltarea neîntreruptă a preocupărilor de valorificare a patrimoniului natural, cultural al fiecărei ţări, a tradiţiilor istorice etc.

Activitatea turistică este caracterizată de o serie de caracteristici precum:

- costuri ridicate ale factorului capital concretizat în infrastructură şi echipamente;

- amortizarea lentă a investiţiilor;

- utilizarea factorului uman din abundenţă;

- existenţa unei reţele de întreprinderi mici şi mijlocii al căror rol este strategic în cadrul unei dezvoltări armonioase a turismului.

Datorită caracterului complex al activităţii turistice care presupune permanent un anumit număr de factori, iar rezultatul este funcţie de aceştia, rezultă că producătorul îşi maximizează profitul mărindu-şi producţia de servicii (produse) turistice atâta timp cât încasările ce decurg din creşterea cu o unitate a factorilor sunt superioare costului acestora. Maximizarea este o problemă ce vizează atât masa cât şi rata profitului sau/şi rata rentabilităţii, iar acţiunile organizate în acest scop acoperă practic toţi factorii care concură la creşterea venitului sau scăderea costurilor unei activităţi turistice, precum şi opţiunile prestatorilor pentru o activitate sau alta

Pentru managementul unei firme de turism, strategia serviciilor distribuite către turişti, constituie planul de acţiune menit să asigure obţinerea unor rezultate economice pozitive în confruntarea cu competitorii ei.

Pentru reuşita ei în activităţile desfăşurate (profitabilitate) firma de turism trebuie să stăpânească elementele de bază ale strategiei, de aşa manieră, încât ele să se integreze organic şi armonios în obiectivele de activitate ale firmei. Aceste obiective vor fi realizabile numai în condiţiile în care pentru fiecare produs turistic sau serviciu va exista o orientare strategică clar formulată, în concordanţă cu nevoile pieţei şi ale segmentelor de piaţă, în măsură să accepte produsele oferite.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social propriu civilizaţiei moderne, puternic legat de viaţa societăţii şi, ca atare, aflat într-o relaţie de interdependenţă cu aceasta.

Volumul deosebit de variat şi complexitatea ofertei de servicii turistice au generat dezvoltarea unei veritabile industrii a călătoriilor şi turismului, ca o componentă a sectorului terţiar şi care este într-o permanentă corelare cu nivelurile şi ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naţionale.

1.1. Turismul în economia românească

La începutul acestui secol şi mileniu industria turismului şi a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate şi, în acelaşi timp, cel mai important generator de locuri de muncă. Din punct de vedere economic turismul se constituie în acelaşi timp şi ca sursă principală de redresare a economiilor naţionale a acelor ţări care dispun de resurse turistice şi le exploatează corespunzător.

Mutaţiile social-economice din perioada contemporană au creat şi dezvoltat turismul iar acesta la rându-i stimulează dezvoltarea altor ramuri ale economiei naţionale, prin obiectul activităţii sale, cum ar fi: agricultura, construcţiile, transporturile, comerţul etc.

Dinamismul, profunzimea şi amploarea transformărilor din toate sectoarele vieţii economice şi sociale se reflectă în modificările structurilor economice, în reorientarea ramurilor componente în concordanţă cu cerinţele progresului tehnico-ştiinţific, cu exploatarea raţională a întregului potenţial de resurse şi sporirea eficienţei, cu exigenţele îmbunătăţirii calităţii vieţii. În acelaşi timp, au loc schimbări majore în modelele de creştere economică prin orientarea spre tipurile intensive, spre domeniile circumscrise dezvoltării durabile, globalizării şi integrării. Astfel, turismul se manifestă ca o componentă distinctă a economiei, cu o prezenţă tot mai frecventă şi semnificativă în viaţa economico-socială.