Turismul Balnear în România

Introducere

Balneologia şi climatologia, sunt ştiinţe tradiţionale care studiază si valorifică remediile oferite de natură (ape minerale, climat, nămoluri, etc) în scopul prevenirii şi tratării unei serii largi de afecţiuni, îndeosebi cronice.

Pe teritoriul nostru, începuturile balneologiei par a fi încă de pe vremea cand, “stăpânii lumii”, romanii, treceau prin lance şi sabie mai toate naţiile pamântului. Bolnavi ori răniţi în războaie, aceştia se foloseau de “apele sfinte” de la noi pentu însănătoşire. Şi, ca semn de mulţumire adus zeilor pentru bunăstarea pământului, în vremea Daciei Romane au ridicat altare şi au lucrat pietre comemorative închinate zeilor păstrători ai sănătătii: Hercule, Escalup şi Hygreea. De atunci, balneologia românească a evoluat în timp, ajungând ca astăzi staţiunile balneoclimaterice să însemne adevărate “lăcaşuri de sănătate”, având specialişti de talie mondială şi fiind dotate cu aparatură medicală de ultimă generaţie.

Este bine cunoscut faptul că în România există o bogaţie extraordinară de factori terapeutici naturali. Ca urmare, în ţara noastră s-a dezvoltat o reţea completă de staţiuni balneoclimaterice în care se practică medicina la standarde foarte înalte. Majoritatea sunt cunoscute în străinătate şi au funcţionare permanentă, în timp ce altele sunt utilizate pe plan local, în sezonul cald. În prezent, aproximativ 35 de oraşe şi 103 aşezări rurale au statutul de staţiuni balneoclimaterice, ce sunt răspandite pe întreg teritoriul ţării, din zonale montane pană la litoralul Mării Negre, cuprinzând zonele de câmpie, de deal si cele subcarpatice.

Activitatea modernă a staţiunilor balneoclimaterice începe în a doua jumătate a secolului trecut, o data cu dotarea şi modernizarea lor la nivelul anilor 1970. În strânsă legătură cu modernizarea staţiunilor, medicina balneară a cunoscut în această perioadă progrese semnificative, fundamentand ştiinţific acţiunile terapeutice ale factorilor naturali utilizaţi. Au fost descoperite, studiate şi exploatate noi surse valorose de factori naturali de cură, cum sunt apele termale sulfuroase de la Cozia, apele mezotermale de la Mangalia sau apele carbogazoase de la Biborţeni.

În Oltenia ne găsim pe tărâmul unor prea binecunoscute staţiuni balneoclimaterice – Olăneşti, Călimăneşti-Căciulata, Govora şi Voineasa.

Staţiunea Călimăneşti-Căciulata este situată în mica depresiune subcarpatică Jiblea, la altitudinea de 260m. Dovezi ale folosirii apelor minerale din această zonă datează din vremea romanilor, care au construit aici fortificaţii şi terme. Primele stabilimente balneare au fost înfiinţate la Căciulata în 1910. Apele minerale ale staţiunii sunt recomandate pentru tartarea afecţiunilor hepato-biliare, ale tubului digestiv şi ale căilor urinare.

Staţiunea Băile Olaneşti, supranumită şi “Izvoarele de Aur” , este situată la poalele munţilor Căpăţânii, la altitudinea de 430-475m. Numărul mare de izvoare, debitul total zilnic al acestora, varietatea compoziţiei şi a concentraţiei apelor minerale, fac din Băile Olăneşti una dintre cele mai bine cotate staţiuni balneoclimaterice din Romania.

Staţiunea Govora este situată la altitudinea de 360-380 m, la confluenţa văilor Hinţei şi Govorei, fiind înconjurată de dealuri acoperite cu păduri de fagi, stejari şi pini. Staţiunea Băile Govora – bogată în ape iodurate bromurate, fapt care o situează pe locul II în rândul staţiunilor din Europa – este recomandată în cazul tratării afecţiunilor respiratorii şi ORL.

Localitatea Voineasa, situată la altitudinea de 600-800 m, este atestată documentar pentru prima dată într-un hrisov al lui Neagoe Basarab din 1520. Staţiunea Voineasa a fost înfiinţată în octombrie 1981, fiind recomandată pentru tratarea asteniilor nervoase, a stărilor de surmenaj fizic şi intelectual.

În prezenta lucrare am încercat să arăt importanţa staţiunilor balneare din România, si în special a celor din judeţul Vâlcea şi care sunt modalităţile de promovare a acestora din urmă. În primul capitol am prezentat aspectele generale privind turismul balnear în România, particularităţile acestuia, dar şi factorii favorabili ai dezvoltării turismului balnear precum şi relaţia cu celelalte forme de turism. În cel de-al doilea capitol am prezentat factorii naturali de cură balneoclimaterică prezenţi în staţiunile balneoclimaterice din România. În partea a treia a lucrării am descris pe larg judeţul Vâlcea şi factorii naturali de cură, şi în special staţiunile balneare de mare interes din acest judeţ, iar în ultimul capitol sunt prezentate modalităţile de promovare a turismului balnear din zona vâlceană.

Scopul lucrării este acela de a demonstra că staţiunile balneare ale ţării noastre prezintă un real potenţial turistic care pot fi benefice atât pentru populaţia locală, cât şi pentru turişti.