Turismul și Ocuparea Forței de Muncă

Introducere

Resursele umane constituie un potenţial uman deosebit, unic, rar, dificil de imitat şi relativ de înlocuit, ce trebuie înţeles, motivat sau antrenat, în vederea suprapunerii scopurilor sale peste cele ale organizaţiei. Potenţialul lor este singurul potenţial inepuizabil de creativitate, de soluţii şi de idei noi, originale şi valoroase.

Orice politică în domeniul resurselor umane trebuie fundamentată prin cunoaşterea trăsăturilor distinctive ale muncii în turism, pe evaluarea intensităţii şi modului particular de acţiune a forţei de muncă asupra producţiei turistice şi a rezultatelor activităţii.

Dezvoltarea turismului are o serie de consecinţe asupra utilizării resurselor umane în sensul creării de noi locuri de muncă, determinării unui nivel relativ ridicat de instruire a unor structuri profesionale şi pe funcţii. Specificitatea activităţii turistice, complexitatea sa, dată de multitudinea şi varietatea componentelor, îşi pun amprenta asupra necesarului de personal şi structurii acestuia, asupra exigenţei lor privind pregătirea şi selecţia, asupra eficienţei utilizării forţei de muncă.

Resursele umane în turism au un rol important în stimularea cererii, crearea unei atmosfere de destindere, formularea deciziei de cumpărare, formarea şi menţinerea interesului, simpatiei pentru un anumit produs turistic sau destinaţie de vacanţă, unitate hotelieră sau de alimentaţie, mijloc de transport sau formă de agrement etc. şi respectiv în determinarea revenirii turistului.

În ansamblul lor, particularităţile muncii în turism influenţează nemijlocit numărul şi dinamica lucrătorilor, structura acestora, nivelul productivităţii muncii, sistemele de cointeresare şi, corespunzător, politicile de selecţie şi recrutare, organizarea pregătirii profesionale.

Dacă în trecut resursele umane si modul în care erau utilizate acestea nu erau considerate foarte importante, în prezent, capitalul uman este plasat în centrul tuturor politicilor de dezvoltare ale unei firme, în special în domeniul turismului.

În această lucrare am încercat să evidenţiez principalele elemente de bază ale turismului şi ocupării forţei de muncă şi anumite aspecte cu care se confruntă aceasta.

În primul capitol al lucrării am scos în evidenţă principalii factori care au dus la apariţia turismului şi evoluţia acestuia de-a lungul timpului. Pe lângă toate aceste aspecte, am evidenţiat câteva detalii legate de rolul turismului în comerţul internaţional cu servicii, urmate de evoluţia ofertei şi cererii de servicii, precum şi problemele de natură politică ce apar în turism.

Un alt aspect important ce apare în acest capitol este legat de definirea forţei de muncă şi factorii care au dus la dezvoltarea ei pe plan naţional şi internaţional.

În cel de al doilea capitol am prezentat evoluţia populaţiei ocupate în Hoteluri şi restaurante, pe activităţi economice, structura populaţiei pe sexe, medii, nivel de instruire, forme de proprietate, precum şi contribuţia PIB-ului în acest sector.

În cel de al treilea capitol am prezentat evoluţia PIB-ului şi a productivităţii muncii în acest sector economic, prin intermediul diverselor metode de previziune. Pe lângă acestea am subliniat tendinţele personalului ocupat în sfera turismului şi recomandări referitoare la îmbunătăţirea nivelului personalului şi instrumente ce pot ridica calitatea serviciilor prestate de aceştia.

CAPITOLUL. 1 Turismul – conţinut, evoluţie şi rol în ocuparea forţei de muncă

Aşa cum demonstrează realitatea, turismul este unul dintre cele mai vaste fenomene sociale, care s-a impus în epoca contemporană, având repercusiuni şi implicaţii profunde asupra economiilor naţionale ale ţărilor, precum şi asupra relaţiilor economice internaţionale.

1.1. Scurt istoric al apariţiei turismului

Expansiunea turismului s-a desfăşurat în paralel cu dezvoltarea economică a naţiunilor .

Ca în orice alt domeniu şi în cazul turismului începuturile se găsesc undeva departe, în timp. Ca urmare Herodot, Phytheas, Hannon, unii conducători militari, sau Marco Polo, Magellan, Columb şi atâţia alţii ar fi fost „turişti”. În fapt, turismul este mult mai recent, potrivit celor mai mulţi specialişti, datând doar de vreo 200 de ani.

În trecut, mai ales odată cu începutul secolului al XIX-lea, exista o altă mentalitate privind turismul. Astfel în Marea Britanie se considera că un tânăr nu este pe deplin educat dacă nu a făcut o călătorie prin Europa, „pe continent” cum spuneau britanicii. Aşa s-au descoperit şi pus în valoare calităţile anumitor staţiuni montane, binefacerile rivierei franceze şi a celei italiene, frumuseţea şi originalitatea unor oraşe sau a anumitor edificii, muzee, etc. Numărul acestora era destul de redus - călătoreau doar cei înstăriţi, în primul rând - şi nu putea constitui un fenomen de masă.

Fenomen de masă, turismul devine abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea, exprimat prin creşterea spectaculoasă a numărului de turişti interni şi internaţionali, având drept consecinţă creşterea veniturilor obţinute din practicarea sa, precum şi a dotărilor din domeniu.