Valorificare potențialului turistic în Județul Maramureș

Cap.I Localizarea si caracterizarea judetului.

1.1 Asezarea geografica a judetului.

Judetul Maramures este asezat in extremitatea nord vestica a Romaniei, la granita cu Ucraina, in apropierea paralelei 47'55" latitudine nordica si a meridianului 23'55" longitudine estica, deci foarte aproape de centrul geografic al Europei. Suprafata este de 6. 304 km2 cu o populatie de 510.110 locuitori. Judetul Maramures se invecineaza la N cu Ucraina, la V cu Satu Mare, la S cu Salaj, Cluj, Bistrita Nasaud, la E cu Suceava. Aproape 50% din regiune este muntoasa, aici gasindu-se cel mai inalt varf muntos din Carpatii Orientali: Pietrosu (2303m). Patru lanturi muntoase distincte separa Moldova (a nu se confunda cu Republica Moldova, tara de peste Prut) de Transilvania. De la NV la Est, Muntii Gutai, Tibles si Rodna separa Maramuresul istoric de restul regiunii, iar muntii Maramuresului formeaza o legatura naturala si politica cu Ucraina in NE.

Judetul Maramures este situat in partea de nord a tarii, fiind delimitat de judetele Satu-Mare, Salaj, Cluj, Bistrita-Nasaud si Suceava, respectiv la nord fiind delimitat de frontiera cu Ucraina, avand o suprafata de 6.215 km² (2,6% din suprafata tarii) si un relief variat ca morfologie si complex din punct de vedere geologic.

Zona montana apartinand Carpatilor Orientali reprezinta 43%, zona colinara (dealuri, podisuri si piemonturi) circa 30%, iar zona joasa (depresiuni, lunci si terase) restul de 27% din suprafata judetului. Principalele unitati montane sunt: Muntii Rodnei (cei mai inalti), Muntii Maramuresului si lantul vulcanic Ignis-Gutai-Tibles.

1.2 Scurt istoric al localitatii.

Cele mai vechi marturii arheologice atesta prezenta omului in judetul Maramures inca din paleoliticul superior si neolitic. La sfarsitul secolului II, populatia traco-dacica a generalizat tehnicile de prelucrare a fierului si folosirea rotii olarului. Romanii nu au cucerit regiunile nord-vestice ale Daciei din vremea lui Decebal, astfel ca Maramuresul a ramas in sec. II si III, in afara Daciei Felix, desi a pastrat legaturi economice si spirituale cu aceasta.

Judetul Maramures este cunoscut inca din antichitate pentru expoatarile de minereuri. Baia Mare, resedinta administrativa a judetului Maramures, Baia Sprie, Cavnic si Baia Borsa s-au dezvoltat avand la baza mineritului. In anul 1884, la Firiza, langa Baia Mare, s-a inceput prelucrarea plumbului iar in 1920, prelucrarea zincului la Fabrica Phonix.

Zona judetului Maramures pastreaza multe din vechile traditii romanesti cum ar fi folosirea lemnului in constructii cat si costumele traditionale purtate in zilele de sarbatoare.

Intr-un document din anul 1411 este pomenita pentru prima data monetaria Baia Mare, unul din cele mai vechi si vestite ateliere de acest gen din Transilvania.

În 1446, domeniul Baia Mare, impreuna cu minele sale este trecut in proprietatea familiei Corvinestilor, drept rasplata pentru faptele de vitejie ale lui Iancu de Hunedoara impotriva invaziei otomane.

Din dispozitia lui a inceput constructia unei catedrale, numita "Sfantul Stefan", care avea ca anexa un turn impozant, "Turnul Stefan".

In anul 1469, Matei Corvin emite un document de mare insemnatate pentru baimareni, prin care le acorda acestora dreptul de a-si intari sistemul de aparare cu ziduri inalte prevazute cu bastioane, santuri si palisade menite sa preintampine atacurile din afara. Baia Mare a capatat infatisarea unei cetati puternice, fapt ce rezulta si din utilizarea expresiilor de "castrum" sau "castellum", adaugate ulterior la numele localitatii, pentru a-l evidentia caracterul fortificat.

Anul 1490 a fost un an nefast pentru baimareni. Localitatea a fost ocupata temporar de trupele poloneze ale printului Ioan Albert.

În 1526, Baia Mare trece in proprietatea principelui Ioan Zapolya, urmand o perioada de decadere a vietii economice a orasului, datorata unor repetate dispute, concesiuni si vsnzari intre principii ardeleni.