Valorificarea Potențialului Turistic al Județului Bistrița Năsăud

I. REPERE TEORETICE

Turismul, se manifestă astăzi ca un domeniu distinct de activitate, cu o prezenţă tot mai activă în viaţa economică şi socială, cu o evoluţie tot mai înaltă.Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ).

Turismul este un sector important al economiei mondiale şi are o tendinţă de creştere permanentă la nivel internaţional,constituind o activitate economică ce se răsfrânge asupra majorităţii sectoarelor sociale.A devenit iminent faptul că turismul nu se referă doar la unele persoane, care işi petrec anual vacanţele, ci prin serviciile prestate, poate avea un impact pozitiv asupra întregii societăţi.

Turismul desfăşurat pe teritoriul României a parcurs anumite etape caracteristice turismului european.Încă din secolul I începe utilizarea apelor termale în scopuri terapeutice în sud-vestul ţării, la Băile Herculane, Băile Geoagiu, unde şi astăzi se mai pot vedea vestigiile romane.Această bogăţie importantă, apele minerale sunt utilizate în scopuri terapeutice pe scară din ce în ce mai largă, astfel că la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în prima parte a secolului al XX-lea amenajările sub forma staţiunilor balneare se extind pe întregul areal carpatic şi pericarpatic.

Una dintre bogăţiile actuale de bază în domeniul turismului priveşte studiul elementelor regionale, în funcţie de care se organizează activităţi turistice tipice anumitor zone şi se pun în evidenţă posibilităţile de amenajare complexă a acestora.

Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu, indiferent de originea lor şi de relaţiile dintre ele.

Activităţile turistice reprezintă diverse preocupări (acţiuni) care sunt orientate spre realizarea în bune condiţii a unei anumite forme de turism (activităţi ale agentului de turism, recepţionerului, personalului din unităţile alimentare sau de la punctele de vizită, acţiunile realizate de ghid).

Obiectivul turistic este orice element natural, economic, social, cultural etc. care prezintă un interes de cunoaştere sau folosire de către o masă de oameni în cadrul unei activităţi turistice; este un component de bază în oferta turistică. Obiectivele turistice se clasifică în două mari categorii: naturale şi antropice.

„Turismul este un fenomen nou care nu a intrat în practica cotidiană decât de circa 7 decenii, dar el a cunoscut o expansiune şi o generalizare atât de rapidă în societate şi în spaţiu, încât apare astăzi ca un element banal şi constitutiv al vieţii cotidiene, devenind un produs de consum necesar, cuantificat ca indicator al calităţii vieţii. Era turismului de masă a urmat perioadei pionierilor descoperitori, aventurierilor şi călătorilor.În prezent, mişcarea turistică se contabilizează în milioane sau chiar miliarde de turişti, care în zorii secolului al XX-lea se exprimă în numai câteva milioane. Practica turistică s-a extins considerabil sub efectul combinat al extensiunii timpilor de vacanţă şi distracţii, al creşterii veniturilor, al revoluţionării transporturilor, care au făcut deplasările mai uşoare şi mai puţin anevoiase.Ea a devenit o componentă importantă a vieţii sociale după ce, secole de-a rândul, nu a fost decât un subprodus accesoriu cu alte motivaţii, care îndemnau la caălătorii: descoperiri ştiinţifice, expediţii militare, pelerinaje, pregătire universitară şi artistică, tratamentul sănătăţii.”(A.Păcurar, 2009, p. 7).

“O istorie a fenomenului turistic scoate în prim plan existenţa a trei etape evolutive şi anume:

1. Etapa turismului incipient;

2. Etapa pseudo-turistică;

3. Etapa turismului modern şi contemporan;

1. Etapa turismului incipient debutează în antichitatea timpurie când elementele şi fenomenele naturale reuşesc să-şi exercite activitatea asupra locuitorilor din proxima vecinătate. Apariţia focarelor de civilizaţie din Asia de Est (China), Asia de Sud (India) sau Asia de Sud-Vest (Persia, Mesopotamia), a celor din jurul bazinului meditereaneean (greacă, romană, feniciană, egipteană) reprezintă premise favorabile ale mişcărilor cu caracter turistic.

2. Etapa pseudo-turistică se suprapune evului mediu timpuriu şi mijlociu (până în epoca renaşterii, în Europa), când premisele atât de favorabile ale afirmării turismului în antichitate se estompează din cauza fanatismului religios şi a circumstanţelor politice.

3. Etapa turismului modern îşi are debutul în evul mediu târziu, când Renaşterea şi marile descoperiri geografice lărgesc orizontul spiritual al umanităţii, integrându-i noi spaţii geografice.”(P.Cocean, 2007, p.)

Turismul şi recreerea au devenit împreună una din cele mai importante activităţi sociale şi economice din Europa şi din întreaga lume.

Turismul în judeţul Bistriţa-Năsăud este cotat la un nivel înalt, datorită peisajelor montane, apelor minerale, vestigiilor arheologice, monumentelor şi tradiţiilor.

Tipurile de turism care pot fi practicate în această zonă sunt numeroase. Turismul cultural, turismul rural, turismul balneoclimateric sunt doar câteva dintre tipurile de turism pe care le întâlnim şi de care turiştii se pot bucura.

Pentru a impulsiona acest domeniu este necesară valorificarea la maximum a resurselor disponibile pentru atragerea şi deservirea unui număr mare de turişti.

Potenţialul turistic

Potenţialul turistic reprezintă totalitatea factorilor de atracţie aparţinând cadrului natural sau antropic fiind valorificat prin intermediul amenajărilor turistice generând fluxuri cu arii de provenienţă interne şi internaţionale.

Prin potenţial se poate înţelege şi oferta turistică a unui teritoriu care împreună cu baza tehnico-materială şi cu infrastructura generală formează oferta turistică reală sau patrimoniul turistic.