Valorificarea potențialului turistic al municipiului Alba Iulia

Turismul reprezintă, prin conţinutul său, un fenomen caracteristic civilizaţiei actuale, una din componentele majore ale vieţii economice şi sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de ţări. Receptiv la prefacerile lumii contemporane, turismul evoluează sub incidenţa acestora, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potenţial uman şi material pe care îl antrenează în dezvoltarea sa, ca şi prin efectele benefice asupra domeniilor cu care se interferează, turismul acţionează ca un factor stimulator al progresului. Într-o accepţiune generală, potenţialul turistic al unui teritoriu este definit ca fiind ansamblul componentelor naturale, cultural istorice şi economico-sociale, recunoscute ştiinţific, cantitativ şi calitativ şi dovedite prin practică şi care prezintă posibilităţi de valorificare turistică şi dă o anumită funcţionalitate pentru turism. Cu alte cuvinte, un teritoriu interesează sub aspect turistic în măsura în care acesta oferă resurse turistice naturale sau antropice, a căror valorificare, pe fondul unor amenajări tehnice şi contextul protejării mediului înconjurător, poate intra în circuitul turistic şi determina o activitate de turism.

Municipiul Alba Iulia, este o aşezare urbană de mare interes turistic în care se regasesc mai multe obiective turistice ce constituie puncte de atracţie atât pentru turiştii români cât şi pentru cei străini. Potenţialul turistic constă în numeroasele vestigii ale trecutului milenar, prin monumentele istorice şi arhitectonice, unice în România, în Europa.

Lucrarea este structurată pe şase capitole, care-şi propun să ilustreze fenomenul turistic actual al oraşului, fenomen influenţat de factorii geografici, geo-economici şi, nu în ultimul rând, de cei geo-demografici. Primul capitol prezintă importanţa aşezării geografice, care vine în strânsă legătură cu factorii istorici, legătură ce a favorizat dezvoltarea şi evoluţia oraşului - atestat documentar încă din vremea dacilor- şi până în zilele noastre. Următoarele două capitole, prezintă potenţialul suportului natural, ca o condiţie esenţială spre continuitatea progresului demografic şi, implicit, a celui socio-economic. Ultimele capitole prezintă funcţia turistică a oraşului, bazata pe turismul cultural, prin prezenţa numeroaselor obiective turistice de natură cultural - istorică şi prin evenimentele istorice trăite de acest ţinut. Toate acestea au contribuit la o creştere a circulatiei turistice, şi prin urmare la dezvoltarea infrastructurii moderne a oraşului.

Capitolul final, reprezintă o analiză a situaţiei actuale a turismului din municipiu şi propune oportunităţi de dezvoltare a turismului în cadrul localităţii.

Cu această ocazie doresc sa aduc mulţumirile mele tuturor celor care au făcut posibilă realizarea acestei lucrări: profesorilor din cadrul Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir din Timişoara, doamnei conf. dr. Turcu Daniela, coordonatorul ştiinţific al acestei lucrări, sub a cărei îndrumare şi al carui sprijin am întocmit lucrarea.

1. CONSIDERAŢII GENERALE

Alba Iulia, oraş cu mare rezonanţa în istoria poporului român îşi datorează importanţa sa istorică, în mare măsura, poziţiei geografice, fiind punctul natural de trecere şi răscruce de drumuri care l-au legat organic de zonele înconjurătoare, bogate în zăcăminte de metale preţioase, sare şi podgorii renumite. Arterele de circulaţie din Transilvania se întâlneau aici, prin care se comunica cu importante centre economice, fapt ce a impulsionat dezvoltarea sa demografică, urbanistică şi economică.

Aici au avut loc evenimente majore din istoria neamului si Alba Iulia se mândreşte cu faptul ca este considerata capitala spirituala a României.

1.1 CONSIDERAŢII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ

Alba Iulia este una dintre cele mai vechi localităţi urbane atestate din ţara (160 d.Hr.), dar aşezarea este cu mult anterioara ; din anii 5000 - 2000 î.Hr., dateaza urmele neolitice expuse la Muzeul Unirii.Perioada de înflorire şi dezvoltare se plasează însa în epoca daco- romană, când mai vechea localitate (geto-dacă Apoulon), Apulum (înfiinţată de tribul geto-dacic al apulilor), ajunge la rang de municipium (161 d.Hr.) şi colonia (250 d.Hr.).

Numeroase izvoare atestă, existenţa pe acest teritoriu şi în împrejurimile lui imediate, a unor aşezări preistorice datând din mileniul al V- lea î.Hr. În partea de nord a oraşului s-a descoperit o importantă aşezare neolitică (5000 - 1900 î.Hr.), care a fost locuită de triburi de păstori şi agricultori. În numeroase puncte de pe teritoriul oraşului - La vii, Platoul romanilor - au fost scoase la iveală obiecte din epoca bronzului (1700 - 1000 î.Hr.). Demnă de menţionat este şi cetatea de pământ din epoca fierului, descoperită pe înălţimile din stânga Mureşului, la Teleac (4 km spre nord- est de Alba Iulia).