Valorificarea Potențialului Turistic al Zonei Anina

REZUMAT

Cuvinte cheie –valorificare, eficienţă, produs turistic, ofertă turistică, marketing turistic, poziţionare, promovare.

Lucrarea de licenţă VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A POTENŢIALUI TURISTIC DIN ZONA ANINA aduce prin prezentarea efectuată realul potenţial pe care îl aduce zona Aninei în contextul unei dezvoltării durabile şi care prin frumuseţea şi structura acestuia să contribuie în mod eficient la activităţi de prestaţii turistice cu un real aport la viaţa socio-economică a comunităţilor riverane.

În primul capitol am evidenţiat delimitările teoretice privind conceptul de turism, particularităţile acestuia, clasificarea produselor turistice, ciclul de viaţă şi strategii privind produsele turistice.

Cel de-al doilea capitol prezintă promovarea produsului turistic, obiectivele promovării şi formele promovării.

Capitolul trei prezintă STUDIU DE CAZ: VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A POTENŢIALULUI TURISTIC AL ZONEI ANINA.

SUMMARY

Keywords-recovery efficiency, tourism product, tourism offer, tourism marketing, positioning, promotion.

State University undergraduate thesis on the tourism potential in Anina area through presentations bring real potential that brings Anina area in the context of sustainable development and the beauty and structure to contribute effectively to the activities of tourist services with a real contribution to socio-economic life of coastal communities.

In the first chapter I highlighted theoretical boundaries of the concept of tourism, its particularity, the classification of tourism products, life cycle and strategies on tourism products.

The second chapter presents the promotion of tourist product, the objective of promoting and promoting forms.

Chapter three presents Case Study: RECOVERY POTENTIAL TOP TOURIST AREA OF Anina.

CAPITOLUL I

TURISMUL – DELIMITĂRI TEORETICE

Termenul de turism are un conţinut cât se poate de complex, specialiştii atribuindu-i sensuri diferite.

Plecându-se de la originea sa ( de la cuvintele latineşti turnare – a se întoarce şi turnus - mişcare circulară), termenul desemnează o călătorie ( deplasare circulară a oamenilor) cu întoarcere în punctul de plecare, aceasta regăsindu-se în majoritatea limbilor de largă circulaţie ( în franceză – tourisme, în germană – tourismus, în engleză tourism, în italiană – tourismo, etc.)

Încă din anul 1942 acesta a fost definit ca fiind „ ansamblul relaţiilor şi faptelor constituite prin deplasarea şi sejurul persoanelor în afara locului lor obişnuit de rezidenţă, fără ca acestea să fie motivate de o activitate lucrativă oarecare.

1) Motivul sejurului este un criteriu care conduce la structurarea călătoriilor dintr-o localitate sau ţară în două mari categorii: cei care intră şi cei acre nu intră în categoria turiştilor.

a) Nu fac parte din categoria turiştilor următoarele tipuri de călători: lucrătorii veniţi din afară, imigranţii temporari sau permanenţi, nomazii, pasageri în tranzit, refugiaţii, membrii forţelor armate, reprezentanţi consulari, diplomaţii, etc.

b) Fac parte din categoria turiştilor toate persoanele care călătoresc într-o

serie de scopuri, cum ar fi: petrecera timpului liber, recreere, sport, misiuni, mitinguri, congrese, studii, vizitarea rudelor şi a prietenilor, realizarea de tratamente medicale, pelerinaje religioase, etc.

În rândul turiştilor unei ţări sunt incluşi: străinii nonrezidenţi, naţionalii rezidenţi din afară, membrii echipajelor mijloacelor de transport străine aflate în reparaţii sau în escală care apelează la serviciile de cazare-masă din acea ţară, precum şi vizitatorii de scurtă durată.

Organizaţia Mondială de Turism a propus clasificarea diferitelo tipuri de voiaj, pe seama acestiu criteriu, în şase grupe:

1) timp liber, odihnă, vacanţă

2) vizitarea rudelor şi a prietenilor

3) afaceri şi motive profesionale

4) tratament medical

5) pelerinaje-motive religioase

6) akte cauze.

În 1968, acceaşi Organizaţie Mondială a Turismului a propus încadrarea turiştilor în următoarele trei categorii:

a) Turişti propriu-zişi ( adevăraţi), care călătoresc, în timpul liber, de plăcere;

b)Turişti de afaceri, cărora le sunt asimilaţi parlamentarii, delegaţiile oficiale şi toate celelalte persoane care călătoresc în scopuri profesionale:

c)Alţi turişti, incluzând studenţii străini, pelerinii, misionarii, persoanele aflate la cură, participanţii la funerali;

2) Durata sejurului ( criteriul cazării peste noapte) serveşte la identificarea altor două categorii de vizitatori:

a) excursioniştii ( vizitatorii de o zi), care nu-şi petrec noaptea în localitatea sau ţara respectivă.

b) turiştii care vor rămâne cel puţin o noapte

Maximum de timp pe care o persoană îl poate petrece intr-o ţară pentru a putea fi considerat vizitator este de un an.

Conferinţa Organizaţie Mondială de Turism ( OMT) de la Ottawa din iulie 1991 a redefinit turismul, precizând că acest termen desemnează activităţile angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara mediului rezidenţial pentru o periodă de peste 24 de ore sau de cel puţin o noapte, fără a depăşi un an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri sau pentru alte motive adică în alte scopuri decât prestarea unei alte activităţi remunerate în locul vizat.